LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Vărai
Sat aparţinător de comuna Valea Chioarului, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată între Valea Chioarului și Fericea, la graniţa cu judeţul Sălaj; zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1456 (Varallya, Waralya, Waralÿa). Populaţie: 275 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: vărăian, -ă, vărăieni, -e / vărăiancă, vărăience. Porecla locuitorilor: lupi. Nume de familie frecvente în localitate: Balmoş, Cioară, Ciocan, Gheţe, Panici. Personalităţi: Simion Pop (1930-2008), prozator, publicist, diplomat; vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor (1964-1968). Vol. Paralela 45 (1958; Premiul Academiei Române); Anul 15 (1959; premiul Academiei); Călătorie cu bucluc (1955), Triunghiul (1964). Ambasador al României în Ungaria (1990-1992). ♦ Ioan Es Pop (n. 1958), poet. Premiul revistei Luceafărul (1991), premiul Uniunii Scriitorilor (1994 – debut, vol. Ieudul fără ieşire), premiul Uniunii Scriitorilor (1999 – pentru volumul Pantelimon 113 bis). Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, monument istoric). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” (1846). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (1988).
Denumiri atestate: (1456) Varallya, Waralya, Waralÿa, (1566) Váralya, Varalya, (1603) pagus Váraio, (1639) Warayo, (1733) Várayu, (1750) Varaj, (1760) Várallya, Köváralja, (cca. 1800) Varalyu, Varaiu, (1850) Váralyu, (1854) Várallya, Varaliu, (1909-1919) Varaiu, Oaraiug, în magh. Kóvárváralja, mai înainte Varaly, (1968) Vărai. Evoluția numelui localității: Cetățuia / Subcetate, Văraiu, Vărai. Soluții etimologice. Etimologie incertă. Greu de spus dacă denumirea aşezării provine din apelativul rom. var “oxid de calciu” (+ suf –ai), aşa cum sugerează Radu Vasile, adică Varai, pe care autorităţile maghiare l-au notat, în mod intenţionat greşit, Varallya (< magh. wara “cetate”), sau, într-adevăr, în zonă a existat pe vremuri o cetate (un punct de observaţie sau o aşezare fortificată), astfel încât un top. rom. Cetăţuia a fost tradus prin Varallya, Waralya (aşa cum sugerează Kiss Lajos), devenit Varaiu, Văraiu, posibil ca efect al transformărilor fonetice (pronunţie dialectală).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
