LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Vima Mică

Comună, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Culmii Preluca, pe râul Lăpuş, între Vima Mare și Peteritea, la 20 de kilometri de Tg. Lăpuş, la 68 kilometri de Baia Mare; zonă de deal.

Localităţi componente ale comunei: Aspra, Dealul Corbului, Jugăstreni, Peteritea, Sălniţa, Vima Mare, Vima Mică (reşedinţă). Prima atestare documentară: 1390 (Vydma).  Populaţie: 1.448 locuitori (în comună), 355 locuitori (în satul Vima Mică). Gospodării: 630 (în comună). Etnii: 1.409 români (în comună). Culte: 1.281 ortodocși, 104 penticostali, 21 greco-catolici (în comună). Dialect: subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: vimean, -ă, vimeni, -e, (viman) / vimeancă, vimence. Nume de familie derivate din numele localităţii: Viman (227 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Batin, Bodea, Cândea, Roman.

Instituții: primărie, școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1954), agenție poștală, cabinet medical, farmacie, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Sfântul Ioan Botezătorul”, 1905); biserica monument istoric (“Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1700) se află în custodia parohiei ortodoxe; biserică penticostală (“Muntele Tabor”). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Peșteri: Gaura din Cetățea de la Vima Mică (32 m lungime); (pe versantul drept al râului Lăpuș) Peștera Casa de Piatră din Custura Pietrii (Peştera Haiducilor). Descoperire arheologică: topor neolitic perforat de andezit (în punctul Sub Mal). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” (sec. XVII); Monumentul în memoria Eroilor din Primul Război Mondial (1930). Monumente comemorative: Monument în memoria Eroilor din Primul Război Mondial (1930); Monumentul Eroilor (1975 / 2018).

Denumiri atestate: În sec. XIV-XV era un singur sat, Vima sau Vilma; (1390) Vydma, (1405) villa olachalis Vilma, (1543) Draga-Vilma, (1549) Wylmany, (1566) Wylma, (1598) Dragia-Vilma, (1603) pagus Vilma, (1733) Vimma, (1750) Vima dredzaszke [=Vima drăgească < Draga], (1760) Draga Vilma, (cca. 1800) Vima Mică, (1850) Tima Mika, (1854) Draga-Vilma, Tima Mică, (1909-1919) Vima mica, Drágavilma, (1968) Vima Mică. Evoluția numelui localității: Vilma, Vilmeni, Vilma-Drăghiei, Vima Mică.

Soluții etimologice. În opinia lui V. Gabor (2003), autorul unei lucrări monografice despre această așezare, “numele de Vilma poate deriva de la cuvântul slav vylam, care înseamnă «ruptură, carieră de piatră». În hotarul satului există locul numit Dealul Vimei, un deal cu înălțimea de 776 m, împădurit, dar și rupturi și pante abrupte”. Însă, după părerea noastră, toponimul Dealul Vimei pare a fi, mai degrabă, o dovadă a faptului că Vima este, la origine, un antroponim. Satul apare în documente și sub numele de Draga (Draga-Vilma), care nu invocă un proprietar al satului, ci un raport de subordonare față de Drăghia, o localitate lăpușeană din apropiere, după cum dovedește și atestarea din anul 1598 (Dragia-Vilma). 

 (Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).

GlasulMM
GlasulMM