MEDITAȚII ÎN POSTUL MARE. Pilda Prepeliței

Preot dr. George Nicoară, vă propune tema meditației din această săptămână:

“Se prea poate ca Postul Mare, care pregătește Sărbătoare Paștelui, să fie o perioadă privilegiată de introspecție, de sondare în elementele cele mai profunde ale existenței personale pentru ca recuperarea de sine prin renunțarea la unele aspecte materiale să fie, într-un final, un adevărat câștig pentru suflet.

În acest sens, consider că ar fi de sprijin meditarea unor cuvinte întâlnite în Cartea prorocului Ieremia, în care se citesc următoarele: „Prepeliţa cloceşte ouăle pe care nu le-a ouat; aşa este şi cel ce câştigă avuţie nedreaptă, o lasă la jumătatea zilelor sale şi la sfârşitul său se va trezi că este un nebun”.

Așa fiind, cuvintele scrise de prorocul Ieremia face trimitere cu gândul la tematica majoră a adunării de avuție nedreaptă, care este un soi de atenționare față de buna-credință în relațiile cu ceilalți. În procesul câștigării de avuție nedreaptă se subînțelege faptul că o persoană a fost păgubită, iar sentința în acest caz este clară. Probabil că primul pas în a depăși dorința aparent de nestăvilit a omului de acumulare este recuperarea sensului de dreptate și de corectitudine. Avuția nedreaptă atrage după sine o îngreunare a ființei.

Scrierea lui Ieremia include și o narațiune din partea lui Dumnezeu, care privește un centru de greutate din relația om-Creator, și anume virtutea nădejdii: „Binecuvântat este omul care nădăjduiește în Domnului și a cărui nădejde este Domnul […]”. Punerea oricărei speranțe în altceva sau în altcineva atrage după sine lipsa binecuvântării de Sus.

Fraza din paragraful citat cuprinde, de asemenea, o realitate din regnul animal care face trimitere la prepeliță. Prepelița este o pasăre de câmpie, migratoare, care trăiește în mici stoluri și se hrănește din grăunțele semănate de oameni.

Sensul de căutat ar fi în capacitatea omului de a se detașa de cele materiale, de cele lumești, pentru a căuta cele înalte ale spiritului și astfel a înțelege, mai ales în această perioadă de post și de rugăciune, că viața nu înseamnă numai acumulare și asigurare a vieții. Ci, mai degrabă, viața înseamnă eliberarea de sine în grija Domnului, care dă zbor și libertate autentică celui care caută mai întâi bucuria slujirii de aproape și liniștea vieții în puterea harului dumnezeiesc.

Este nevoie uneori ca și cuibul să fie golit de cele materiale pentru a face loc celor spirituale. Pe alocuri, lipsa este imperios necesară pentru a gusta pe deplin bogăția care îmbogățește cu adevărat, care desăvârșește și împlinește viața, și anume renunțarea la siguranțele personale și îmbrățișarea siguranței care vine de la Cel care este calea, adevărul și viața”.