NOSTALGIA DUPĂ COMUNISM (3). „Programul de alimentație științifică a populației” sau cum au înfometat comuniștii poporul român

Nicolae Ceaușescu a implementat așa-numitul „Program de alimentație științifică a populației”, demers ce avea să aducă foame și multă sărăcie printre români. În acest context, au apărut vestitele cozi care se formau în jurul magazinelor alimentare, iar sute de oameni se trezeau cu noaptea în cap ca să prindă o pâine, o sticlă de ulei sau câteva ouă. „Dați câte unu’, să ajungă la toată lumea” – asta era sintagma care se auzea la cozile interminabile de pe vremea lui Ceaușescu.

În anul 1982, se aprobă Programul de alimentație științifică a populației, ca urmare a unui studiu realizat de nutriționiștii vremii, la inițiativa lui Ceaușescu, care ajunseseră la concluzia că românii mănâncă prea mult și fac risipă. „Din inițiativa și sub îndrumarea nemijlocită a tovarășului Nicolae Ceaușescu, s-a elaborat programul de alimentație științifică a populației. În centrul acestuia stă omul cu trebuințele sale, satisfacerea echilibrată a cerințelor de consum alimentar, evitarea oricăror forme de risipă”, consemnează ziarul local băimărean „Pentru Socialism”, în ediția din 15 iulie 1982.

Pentru oameni, însă, acest program de raționalizare a fost o adevărată dramă, pe care aproape toți au trăit-o, de la mic la mare. „Mă trezeam dimineața pe la ora 5.00 și mergeam să stau ore în șir ca să prind un kilogram de carne sau o sticlă de lapte. De cele mai multe ori, când ajungeai în fața vitrinei, vânzătoarea îți spunea că s-a epuizat stocul de ulei, pâine sau ouă. Era foarte rău, mai ales pentru cei care nu prea aveau rude pe la țară, care să-i ajute cu una sau cu alta”, povestește băimăreanca Ana Pop.

Ceaușescu nu vedea niciodată lipsa alimentelor de prin magazine atunci când ieșea în teren. Asta pentru că, în timpul vizitelor de lucru, i se puneau înainte doar rafturi îmbelșugate. Însă rafturile erau golite imediat ce șeful comunist părăsea alimentara.

Programul de alimentație științifică a populației a făcut să fie redus considerabil consumul caloric/persoană. Acest lucru a fost realizat prin raționalizarea drastică a alimentelor, stabilindu-se chiar și greutatea corporală pe care un bărbat sau o femeie trebuia să o aibă. Pornind de la cerințele fiziologice științific determinate, însușirile nutritive, părțile comestibile și necomestibile ale alimentelor, particularitățile producției agricole din țara noastră, precum și de la deprinderile alimentare ale populației, s-a determinat necesarul de consum mediu, anual, pe locuitor, la principalele grupe de produse.

Cantitățile necesare se înscriu între limite largi: de la 19-21 kg carne și produse din carne anual la copii mici (0-3 ani), până la 76- 90 kg la bărbați din grupă cu efort fizic foarte mare. Laptele era raționalizat la cel mult 230 de litri de persoană în decursul unui an. Consumul de legume era stabilit între 170 și 185 kg/an/persoană. Consumul de ouă era, de asemenea, foarte restricționat. Era stabilită o rație de 10 ouă pe lună de persoană.

„Era așa de greu să găsești ouă prin alimentare încât atunci când prindeai un ou puteai să te consideri foarte norocos. De obicei, soția le strângea și le ținea cu sfințenie pentru ocazii speciale, ca să poată găti câte o prăjitură”, a mărturisit băimăreanul Dumitru Pop.

De cele mai multe ori, rațiile stabilite oficial, pe hârtie, nu aveau nimic de-a face cu realitatea din magazinele alimentare, unde oamenii se călcau în picioare pentru alimente. Deși era stabilit că fiecare cetățean are asigurat cel puțin un ou sau o pâine, foarte multă lume rămânea pe dinafară și doar apelarea la anumite tertipuri îi mai salva pe unii de înfometare. Favorizați erau cei cu pile la vânzătoarele de la alimentară. Ei aflau primii când „se băgau” la magazin diverse produse și reușeau să ia „pe sub mână”, înaintea tuturor, mâncare pe alese.

Și așa, pe tot parcursul anilor ’80, cetățenii și-au ridicat cuviincios tichetele de pâine, s-au înșirat la cozi, șapte ani, cu buletinele de identitate în mână, să-și ridice rația de zahăr, carne, ouă, lactate, făină sau ulei… Autoritățile locale n-au consemnat greve ori proteste colective la „programul rațional”. „Sesizările” din ziare erau, de fapt, mulțumiri pentru noua și înțeleapta initiațivă. Iar țapi ispășitori puteau fi doar responsabilii magazinelor alimentare. (Ionuț Horoba)

Credit text: Baia Mare de altădată. 1945-1989, un proiect Glasul Maramureșului.

Post Scriptum: În vara anului 2025, la 35 de ani de la căderea regimului comunist, s-a realizat un sondaj de opinie (INSCOP) prin care s-a măsurat percepția pe care o au românii față de regimul comunist: 55,8% dintre respondenți au considerat  că „regimul comunist a fost mai degrabă un lucru bun pentru România”, iar  66.2% dintre români au declarat că au o părere bună sau foarte bună despre Ceaușescu.