POVESTIRILE LUI PAUȘENIUC. Muzica folk încă trăiește: o tradiție frumoasă continuă la Șișești
Într-o perioadă în care suntem parcă invadați din toate părțile de tot felul de genuri muzicale, de la manele și muzică de petrecere până la alte stiluri care se aud tot mai des și tot mai tare, iată că mai există oameni care aleg să păstreze aproape de suflet muzica adevărată. Muzica aceea care nu are nevoie de artificii pentru a transmite o emoție, muzica în care versurile spun o poveste, iar vocea și chitara sunt suficiente pentru a crea o atmosferă aparte.
Pentru acești oameni, muzica folk nu este doar un gen muzical, ci o stare de spirit, o formă de a se întâlni, de a depăna amintiri, de a cânta împreună și, poate cel mai important, de a se bucura unii de compania celorlalți.
Un asemenea îndrăgostit de muzica folk este și Nelu Șișeștean, din satul Șișești, care, de opt ani, organizează în luna septembrie, acasă la el, o seară specială dedicată muzicii folk și prieteniei. O întâlnire născută din pasiune și dusă mai departe, an de an, cu mult suflet.
Nu este vorba despre un festival cu afișe, bilete și scene impresionante. Este, poate, ceva mult mai frumos: o întâlnire între prieteni, în curtea unei case, unde muzica se naște firesc, iar oamenii vin nu pentru spectacol, ci pentru bucuria de a fi împreună.
Pe cheltuiala familiei, Nelu, soția sa, Cristina, și fiul Marcel, împreună cu familia acestuia, își primesc oaspeții cu mesele întinse și cu multă ospitalitate. Aperitive, preparate la grătar și gulașul pregătit la ceaun sunt doar o parte din ceea ce înseamnă această întâlnire. La rândul lor, invitații nu vin cu mâna goală. Fiecare aduce de acasă ceea ce își dorește: sucuri, apă, șampanie, prăjituri, fursecuri sau fructe. Fiecare contribuie, în felul său, la atmosfera unei seri care, de la un an la altul, a devenit o adevărată tradiție între prieteni.
La ediția din acest an au participat peste 30 de persoane, prieteni ai familiei Șișeștean sau prieteni ai prietenilor familiei Șișeștean. Oameni care au lăsat pentru câteva ore grijile cotidiene deoparte și s-au adunat pentru a socializa, pentru a cânta, pentru a râde, a glumi sau, pur și simplu, pentru a se simți bine împreună.
Iar când oamenii se adună în jurul muzicii, întotdeauna se întâmplă ceva frumos.
Pe scena improvizată pe terasa casei, beneficiind și de o sonorizare profesionistă, au oferit adevărate recitaluri Vasile Ghita, fost component al grupului „Orizont 77”, și Marian Hancis, un tânăr cantautor.
Pentru cei prezenți, terasa casei s-a transformat pentru câteva ore într-o adevărată scenă de concert. Fără pretenții și fără distanța dintre artist și public, muzica a fost mai aproape ca oricând de oameni. S-a cântat cu suflet, s-a ascultat cu plăcere, iar fiecare melodie a adus cu ea o amintire, o emoție sau poate chiar o frântură din anii în care muzica folk ocupa un loc important în sufletele românilor.
Vasile Ghita este, de altfel, un veteran al serilor de folk organizate în curtea lui Nelu Șișeștean, participând deja la cea de-a șasea ediție. Alături de chitara sa, acesta a readus în atenția celor prezenți piese din repertoriul grupului „Orizont 77”, dar și melodii semnate sau interpretate de nume importante ale muzicii românești, precum Mircea Baniciu, Nicu Alifantis, Phoenix, Ducu Bertzi, Emeric Imre, Marius Bațu, Vasile Șeicaru și alți renumiți folkiști români.
Au fost cântece care au făcut ca timpul să pară că se oprește pentru câteva clipe. Versurile, chitara și vocile celor care au cântat au creat acea atmosferă specială pe care doar întâlnirile în care oamenii se simt cu adevărat bine împreună o pot avea.
Iar lângă muzică a fost, bineînțeles, poezia. Pentru că folkul a însemnat întotdeauna mai mult decât melodie. A însemnat cuvânt, poveste, sensibilitate și adevăr. A fost o după-amiază care s-a prelungit până târziu în noapte, în care muzica și poezia s-au împletit cu voia bună și buna dispoziție.
S-au spus povești, s-au depănat amintiri, s-au făcut glume, s-a râs și s-a cântat. Iar atunci când seara s-a încheiat, cei care au participat au rămas cu sentimentul că au petrecut nu doar câteva ore frumoase, ci au trăit un moment pe care îl vor păstra în amintire.
Cu toții și-au exprimat dorința de a reveni și anul viitor, semn că tradiția începută în urmă cu opt ani de Nelu Șișeștean și familia sa a prins rădăcini.
Poate că aceasta este, de fapt, frumusețea unor asemenea întâlniri. Nu au nevoie de mult pentru a deveni memorabile. Au nevoie de oameni, de prietenie, de pasiune și de dorința de a păstra lucrurile frumoase.
Iar chitara, cântecul și prietenia pot fi uneori suficiente pentru a ne aminti că, dincolo de toate zgomotele lumii, muzica adevărată încă își găsește locul în sufletele oamenilor.
MIRCEA PAUȘENIUC
