PSIHOLOGIE. Ne maturizăm in funcţie de experienţele trăite

Creierul nostru deţine capacitatea de neuroplasticitate, aceasta însemnând că răspunde și se adaptează mediului la care are acces, formând noi conexiuni și trasee neuronale, motiv pentru care este imperios necesar să acordăm o atenţie sporită cu privire la ceea ce permitem în proximitatea noastră.

Ne maturizăm in funcţie de experienţele trăite dar, mai important decât atât, este ceea ce noi înţelegem din ceea ce trăim, semnificaţia pe care o ataşăm celor petrecute – ceea ce ne poate transforma în indivizi mai flexibili, mai empatici, cu deschidere spre o stare de bine, sau din contră, putem urma cursul mâhnirii, al nedreptăţii, al comparaţiei cu ceilalţi, atitudinea de victimă care ne poziţionează într-un rol trist de resemnare, deşi există recuzită în jurul nostru pentru a produce anumite schimbări pe care doar verbalizăm că le dorim.

Ne dezvoltăm armonios atunci când primim iubire, atunci când există cineva în viaţa noastră care să ne înveţe despre aceasta prin maniera în care simţim că ne este oferită, pentru ca ulterior să o dăruim la rândul nostru cu încredere.

Devenim nesiguri şi confuzi atunci când mesajele ne sunt livrate într-o notă ambivalentă – acum ne este declarată şi manifestată aprecierea, iar puţin mai târziu din cauza unei situaţii specifice sau nu tocmai, sentimentele de iubire, de acceptare ne sunt retrase brusc, lansându-ne astfel  întrebarea: Ce este real de fapt din ceea ce tu susţii că simţi în legătură cu mine?

Nevoi emoționale

Câteva dintre nevoile emoţionale de care este necesar să ţinem cont pentru a ne echipa cât mai sănătos din punct de vedere psihologic, sunt:

Starea de siguranţă care ne permite ulterior să devenim vulnerabili în faţa celuilalt şi să ne dedicăm cât mai autentic relaţiei / Libertatea de a ne exprima / Iubirea şi aprecierea verbalizate, cât şi susţinute de fapte consistente / Apartenenţa, relaţiie sociale /  Conectarea autentică cu celălalt, sentimentul de a fi  cu adevărat împreună/ Încredere în a ne da şi investi în relaţie /

Ataşamentul pe care îl dezvoltăm (conform teoriei lui John Bowlby, încă din primele zile de viaţă ale copilului, acesta îşi formează anumite tipare de relaţionare având ca şi fundament interacţiunea care se derulează între el şi cei de care depinde supravieţuirea acestuia. Ulterior, devenit adult, această schemă îi va servi pentru a se raporta atât la propria persoană cât şi la cei din jurul său) /

Prezenţa unei forme de stabilitate, o rutină cu rol împlinitor / Suportul de care dispunem atunci când anumite situaţii solicită acest aspect / Încrederea de sine care ne ajută realmente să cerem de la viaţă ce ne este favorabil cât şi să ne construim armonios pe termen lung / Sentimentul de a fi acceptaţi aşa cum noi suntem (fără a leza binele celuilalt) / Fixarea unor limite realiste / O formă de independenţă, autonomie (a nu se confunda cu autosuficienţa).

În literatura de specialitate se vorbeşte tot mai intens despre importanţa relaţiilor sănătoase în viaţa noastră şi despre modul în care acestea determină în mare parte calitatea pe care o resimţim în viaţa de zi cu zi. Societatea modernă în care trăim, în care individualismul şi competitivitatea sunt la mare putere, ne transformă din păcate într-o serie de indivizi singuri, deşi în mijlocul a unui număr extins de persoane, lipsind totuşi deseori, sentimentul real de a ne simţi împreună.

Din cele descrise anterior, unde a rămas atenţia ta? În ce măsură eşti conştient de nevoile psihologice, emoţionale pe care tu le ai şi în ce manieră îţi sunt acestea satisfăcute?

Alexandra MARCU, psiholog clinician