Punct de vedere. România celor care construiesc și România celor care pleacă în vacanță

Există momente în care o singură imagine spune mai mult decât o mie de discursuri. În aceste zile, imaginea este simplă și greu de ignorat: Parlamentul intră în vacanță parlamentară, în timp ce românii își continuă viața cu aceleași griji, aceleași facturi și aceeași speranță că cei pe care i-au trimis să-i reprezinte vor pune interesul țării înaintea confortului personal.

În spațiul public, jurnalistul Mihai Gâdea a formulat o comparație care a stârnit reacții. „Ce antrenor își permite să plece 60 de zile în concediu când echipa lui este în criză?” Nu este doar o întrebare adresată politicienilor, ci una care vorbește despre responsabilitate. În orice companie, într-o fabrică, într-o farmacie sau într-o afacere de familie, dacă situația este dificilă, concediul este ultimul lucru la care se gândește cel care conduce.

Maramureșul are astfel de oameni. Nu îi vezi zilnic la televizor și nu țin conferințe de presă. Îi vezi dimineața devreme, când deschid ușa afacerii lor, și seara târziu, când sting lumina după încă o zi de muncă.

Unul dintre ei este farmacistul Gheorghe Țibuleac din Ocna Șugatag.

Povestea lui nu este despre privilegii. Este despre curaj. Despre încăpățânarea de a demonstra că și într-o comună din Maramureș poți construi ceva valoros. A pornit de la zero, într-o perioadă în care mulți spuneau că este imposibil să dezvolți o afacere farmaceutică într-o zonă rurală. Nu a renunțat.

A înființat farmacia, iar apoi, pas cu pas, a construit o mică unitate de producție pentru produse farmaceutice și fitoterapeutice, valorificând plantele medicinale și resursele naturale ale Maramureșului. Nimic nu a venit peste noapte. Au fost ani de investiții, de credite, de birocrație, de autorizații, de nopți în care grijile erau mai mari decât speranțele.

Într-un interviu acordat Glasul Maramureșului, Gheorghe Țibuleac spunea: „Pentru voi sunt farmacist, dar împreună cu voi sunt pacient.” O frază simplă, dar profundă, care arată că profesia înseamnă înainte de toate apropiere de oameni și responsabilitate.

Să ne imaginăm pentru o clipă că, într-o zi, farmacistul ar pune un afiș pe ușă: „Închidem două luni. Ne vedem la toamnă.” Ce s-ar întâmpla? Pacienții ar rămâne fără medicamente, angajații fără activitate, iar afacerea construită cu atâtea sacrificii ar pierde încrederea comunității.

Un antreprenor nu își permite acest lux.

Un fermier nu poate spune grâului să aștepte două luni. Un medic nu poate amâna urgențele. Un profesor nu poate suspenda educația după bunul plac. Un polițist nu poate spune că infractorii mai pot aștepta până după concediu.

Atunci de ce pare firesc ca tocmai cei care au fost aleși să reprezinte interesele românilor să intre în vacanță într-un moment în care societatea așteaptă decizii importante?

Poate că aici este adevărata ruptură dintre clasa politică și oamenii obișnuiți.

România funcționează datorită celor care nu-și permit să lipsească. Datorită celor care muncesc chiar și atunci când sunt obosiți, care plătesc taxe, salarii și contribuții, care își asumă riscuri și nu au garanția succesului.

Gheorghe Țibuleac este doar unul dintre miile de antreprenori români care au ales să construiască în loc să plece. Care au investit în comunitate în loc să caute scuze. Care au creat locuri de muncă și au adus valoare acolo unde alții vedeau doar dificultăți.

Din păcate, prea puțini dintre cei care decid legile acestei țări au trecut prin experiența de a plăti salarii, de a negocia cu băncile, de a căuta fonduri pentru investiții sau de a sta treji noaptea întrebându-se dacă vor avea bani pentru ziua de mâine.

Poate că dacă fiecare parlamentar ar petrece măcar o lună în locul unui antreprenor, ar înțelege ce înseamnă responsabilitatea adevărată. Ar înțelege că succesul nu vine din privilegii, ci din muncă. Că încrederea se câștigă greu și se pierde repede. Că oamenii nu cer miracole, ci seriozitate.

România nu are nevoie de politicieni care intră în vacanță atunci când lucrurile sunt complicate. Are nevoie de lideri care rămân la datorie exact în momentele dificile.

Maramureșul a demonstrat de multe ori că are oameni capabili să construiască. Oameni care au pornit de la zero și au ridicat afaceri, au creat locuri de muncă și au dus numele județului mai departe.

Poate că tocmai acești oameni ar trebui să fie adevăratul model pentru cei care ne conduc.

Fiindcă între un om care își sacrifică viața pentru a construi ceva și un politician care își începe vacanța înainte ca problemele importante să fie rezolvate există o diferență esențială.

Primul lasă ceva în urmă.

Celălalt lasă doar întrebări.

Iar cea mai importantă dintre ele rămâne aceeași: dacă România nu intră în vacanță, de ce ar intra responsabilitatea celor care au jurat să o servească?