Punct de vedere. Statul de drept nu se reconstruiește în laboratoarele trecutului
România traversează din nou o criză politică. Nu este prima și, din păcate, nici ultima. Ceea ce surprinde însă nu este existența crizei, ci felul în care se caută soluțiile. În loc ca acestea să vină firesc din instituțiile statului, din dialogul democratic și din responsabilitatea celor aflați în funcții publice, aflăm că răspunsurile se coc în cercuri restrânse, populate de personaje care, oficial, aparțin trecutului, dar care continuă să influențeze prezentul.
Imaginea este aproape simbolică: o cameră mortuară a politicii, în care mumiile sistemului sunt ridicate periodic din sarcofage pentru a hotărî, încă o dată, destinul unei țări. Din acel spațiu lipsit de legitimitate democratică se încearcă insuflarea unui „aer proaspăt” unei societăți care cere, de fapt, reformă, transparență și responsabilitate.
Aceasta este una dintre cele mai mari vulnerabilități ale statului român: convingerea că instituțiile nu sunt suficient de puternice pentru a rezolva singure crizele și că este nevoie, de fiecare dată, de arbitrajul unor oameni ai sistemului, aflați în afara oricărui control public.
Dar acesta nu este stat de drept.
Statul de drept nu înseamnă puterea unor persoane, indiferent cât de influente sau experimentate ar fi. Înseamnă supremația legii asupra tuturor, funcționarea instituțiilor fără intervenții oculte și respectarea mandatului primit prin vot. Într-o democrație matură, nimeni nu ar trebui să fie indispensabil, iar nicio decizie majoră nu ar trebui să fie rezultatul unor negocieri purtate în afara cadrului instituțional.
Problema nu este că foștii lideri își exprimă opiniile. Au acest drept. Problema apare atunci când impresia publică este că deciziile reale se iau în altă parte decât acolo unde Constituția spune că trebuie luate. În acel moment, încrederea în instituții se erodează, iar cetățeanul ajunge să creadă că votul său contează mai puțin decât influența unor rețele construite în decenii.
Un stat de drept autentic nu poate funcționa cu două centre de putere: unul vizibil, ales de cetățeni, și altul invizibil, format din oameni care nu mai răspund în fața electoratului, dar continuă să tragă sforile.
România nu are nevoie de resuscitarea reflexelor trecutului. Are nevoie de instituții care să inspire încredere, de lideri care să-și asume deciziile și de respect pentru lege, nu pentru influență.
Democrația nu poate fi consolidată în laboratoare politice ascunse. Ea se construiește la lumina zilei, prin transparență, responsabilitate și respectarea regulilor.
Dacă vom continua să căutăm salvarea în aceleași cercuri închise care au modelat sistemul de până acum, nu vom face decât să prelungim criza. Vom schimba guverne, vom schimba majorități, vom schimba discursuri, dar mecanismul va rămâne același.
Iar un stat în care puterea reală se află mereu în umbră nu mai este pe deplin un stat de drept. Este doar o democrație care mimează normalitatea, în timp ce viitorul ei continuă să fie negociat în camerele întunecate ale trecutului.
Gheorghiță Țibuleac
