RELIGIE. Simbolism la încoronarea unui rege

Încoronarea regelui Charles al III-a a fost, la nivel mondial, unul dintre evenimentele recente cele mai urmărite de telespectatori. După 70 de ani, coroana britanică are iată un nou conducător. Pe lângă aspectele de importanță socială și diplomatică, încoronarea regelui Charles al III-lea a adus în atenție rânduiala efectivă săvârșită cu acest prilej.

Elementele de factură eminamente religioase ale încoronării actualizează poziția unui rege, și anume poziția de slujitor al Domnului prin credință și de slujitor al poporului prin îndrumare. Înainte de a primi coroana propriu-zisă, regele Charles a primit mai multe obiecte, care, fiecare în parte, a cuprins și a prezentat o încărcătură religioasă cu totul aparte.

Primul simbol primit de rege în mâna dreaptă a fost un mic glob având în vârf o cruce, simbolizând lumea creștină aflată sub autoritatea crucii și a păcii.

Următorul element a fost un inel, care simbolizează legământul dintre Dumnezeu și rege și, de asemenea, dintre rege și popor. „Dați inel în mâna lui”, dispune tatăl din Evanghelia după Luca, prin care se dăruiește demnitatea relațională de taină dintre om și Dumnezeu. Mai mult, într-o interpretare a sfântului Atanasie cel Mare, inelul primit în contextul dăruirii cinstei de fiu al lui Dumnezeu, simbolizează pecetea dumnezeiască și nașterea din nou în chipul măririi Domnului Isus Hristos.

Primirea mănușii, un alt simbol de taină, face referire la exercitarea puterii cu blândețe, cu trimitere la mila și blândețea lui Dumnezeu.

Primirea sceptrului regal în mâna dreaptă simbolizează semnul puterii și al autorității regale; în același timp, primirea în mâna stângă a toiagului denotă conducerea poporului cu dreptate și cu milă, având astfel adânci conotații pastorale, religioase.

Ultimul element, cel mai așteptat, este coroana regală, simbol al puterii supreme, al independenței și al suveranității.

Evenimentul în sine, de o anume încărcătură simbolică la nivel religios, readuce în vedere valori de mare însemnătate, care nu intră cu trecerea timpului într-un con de umbră, în ciuda tuturor distorsionărilor de atenție, ci devin tot mai mult semne ale coerenței unei direcții sociale, ale consecvenței în trăire comunitară, ale statorniciei în credință și ale slujirii Domnului și a poporului.

Pr. dr. George Nicoară