SIMPOZION dedicat unionistului ILIE LAZĂR, la Giulești
Vineri, 12 decembrie 2025, în localitatea Giulești a avut loc un eveniment de excepție dedicat marelui erou local și național, dr. Ilie Lazăr.
După Sfânta Liturghie arhierească și Parastas, la Biserica „Adormirea „Maicii Domnului”, din Giulești, invitații au vizitat Casa memorială „Dr. Ilie Lazăr”. După care a avut loc Depunere coroane de flori la monumentul „Dr. Ilie Lazăr”. În Sala „Academician Alexandrun Surdu” din Giulești a vut loc Simpozionul „Dr. Ilie Lazăr – Destinul exemplar al unui model pentru generațiile viitoare”
Au participat : P.S. Vasile Bizău, episcopul Greco-Catolic de Maramureș, Ana Blandiana, fondatorul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighetu Marmației, Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, Thierry Wolton, scriitor și istoric al comunismului, Franța,
Niculina Moica, președinte, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Pr. Cristian Borz, custode, Casa Memorială „Iuliu Maniu”, Bădăcin, Sălaj, Virgiliu Țârău, prof. univ. dr., Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, Cosmin Budeancă, expert, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, București, Andreea Dobeș, muzeograf, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighetu Marmației, Antonie Popescu, avocat, București, Valentin Orga, director, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, Gheorghe Mihai Bârlea, scriitor, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighetu Marmației. Licrările simpozionului au fost moderate de Livia Ardelean, consilier superior, Serviciul Județean Cluj al Arhivelor Naționale, Cluj-Napoca.
Organizatorii evenimentului au fost Laurențiu Batin, primar Giulești și Ion-Andrei Gherasim, nepot direct al lui Ilie Lazăr și președinte Fundația Corneliu Coposu.
Primarul Laurențiu Batin a acordat titlul de cetățean de onoare pentru Ana Blandiana și Ionuț Gherasim.
Născut în Giuleşti (Maramureș), în 12 decembrei 1895, Ilie Lazăr s-a implicat de tânăr în mişcarea naţională a românilor transilvăneni, ajungând ca la 23 de ani să fie cel mai tânăr dintre delegaţii care au votat Unirea Transilvaniei cu România. Participant la Primul Război Mondial, după dezertarea din armata austro-ungară, a asigurat, în toamna anului 1918, ordinea în Cernăuţi, până la intrarea armatei române. În ianuarie 1919, a participat alături de armata română la luptele pentru eliberarea oraşului Sighet, fiind un bun cunoscător al zonei şi având experienţa frontului. Stabilit în Bucureşti, în 1923, dar bucurându-se de simpatia şi sprijinul ţăranilor maramureşeni, a fost ales de trei ori deputat de Maramureş: în 1928, 1932 şi în 1937.
S-a pronunţat deschis împotriva regimurilor autoritare conduse de Regele Carol al II-lea şi Mareşalul Ion Antonescu, iar pentru atitudinea sa intransigentă a fost internat cu domiciliu forţat la Mănăstirea Turnu şi în lagărul de la Târgu Jiu.
O nouă etapă în viaţa lui Ilie Lazăr a început odată cu instaurarea regimului comunist. Arestat în mai 1946, a fost condamnat cu o zi înaintea alegerilor din 19 noiembrie, la 7 luni închisoare corecţională. Rearestat la mijlocul lunii iulie 1947, în urma acțiunii de la Tămădău, reținut la Ministerul de Interne a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. Condamnat la 12 ani temniţă grea, a fost nevoit să suporte, timp de 17 ani, chinurile, neajunsurile şi umilinţele din închisorile şi coloniile de muncă. Încarcerat la Galaţi, Sighet, Ministerul de Interne, Râmnicu Sărat, Culmea şi Periprava a fost eliberat la începutul lunii mai 1964. Stabilit la Cluj, a intrat în vizorul poliţiei politice, familia Lazăr fiind încadrată cu o întreagă reţea de informatori. Rămas văduv din toamna anului 1973, beneficiind de grija părintească a fiicei sale, Ilie Lazăr era bucuros de a-şi vedea nepotul crescând, iar acest lucru a însemnat o oarecare mângâiere, în profida necazurilor pricinuite de grijile materiale cu care era nevoită să se confrunte întreaga familie.
Duşman neînduplecat al comunismului, în anii `70, pe băncile din faţa statuii lui Matei Corvin din Cluj, continua să critice abuzurile şi nedreptăţile regimului. Cu toate suferinţele îndurate, Ilie Lazăr a rămas până la moartea sa, în noiembrie 1976, fidel crezului său politic. (Andrea Dobeş, Ilie Lazăr. Consecvenţa unui ideal politic, Fundaţia Academia Civică, 2015)
