22 DECEMBRIE 1989. Un maior de Miliție a trecut de partea revoluționarilor

Evenimentele din 22 decembrie 1989 l-au prins pe col. Gavril Babiciu în ipostaza de secretar de partid al Miliției Baia Mare și șef al Circulației din oraș. Maior la acea vreme, Babiciu a fost primul reprezentant al organelor de ordine care a ajuns în mijlocul manifestanților din centrul municipiului.

„S-a spus atunci că o mașină a Miliției trebuie urgent trimisă la Consiliul Județean Baia Mare. Agentului de circulație îi era frică să meargă singur și am plecat cu el. Lumea era deja adunată la Consiliu, dar știam că mai există coloane pe drum spre centru. Am înaintat cu mașina cât de mult am putut, iar când am pus mâna pe stație și am început să vorbesc am uitat parcă de toate regulile ce trebuia să le aplic și nu am putut decât să strig: «Trăiască România Mare!» Am ieșit din mașină și le-am spus că pun stația la dispoziția oricui vrea să vorbească manifestanților”. Amintindu-și momentele acelea, în ochii colonelului se ivesc câteva lacrimi.

„Colegul meu din mașină, Ghiocel Chipirlin, nu a scos un cuvânt toată perioada cât am fost acolo. Cu toate acestea, el a trăit cu intensitate maximă evenimentele și de la el am aflat felul în care tensiunea a început să crească în jurul mașinii. Dar asta mi-a povestit abia după ce am plecat de acolo. Cele două-trei ore cât am stat la consiliu am fost un fel de dispecer la microfon, nu mai eram atent la ce se întâmpla în jur. Am aflat chiar că, imediat după ce am coborât din mașină, un cetățean a venit direct la mine și m-a percheziționat. Nici măcar acest aspect nu-l sesizasem la acel moment.”

Maiorul Babiciu a ajuns la Consiliul Județean de partid tocmai în momentele în care băimărenii începuseră să învețe ce înseamnă să te manifești liber. „Am trecut și eu prin câteva stări emoționale extraordinare în decursul acelor ore. Am simțit pentru prima dată o descătușare completă, am simțit efectiv că pot spune orice doresc și orice cred. Am trecut apoi la o contopire totală cu cei din jurul meu. În fața Consiliului parcă era o masă amorfă care vroia să înalțe ceva. Au apărut apoi semnele de întrebare, normale de altfel o dată cu trezirea la realitate. Iar apoi mi-a fost teamă… În orele acelea, zvonurile circulau foarte rapid și, la un moment dat, existau semnale că Revoluția propriu-zisă nu avea șanse de reușită. Am început să mă tem atunci pentru ce avea să mi se întâmple mie, având în vedere că trecusem de partea poporului, cum se spunea atunci.” (A consemnat Bety Blagu) (Fragment din vol. Baia Mare de altădată, 2016, editat de Glasul Maramureșului)

(Foto: Arhiva Glasul)