ADEVĂRUL DESPRE COMUNISM (II). Sărbători de iarnă austere

 Unii au ajuns să plângă după comunism. Alții, deși nu l-au cunoscut, tânjesc după el, ca urmare a campaniilor manipulatoare de pe rețelele sociale. Ce ar fi ne aducem aminte cum erau în realitate sărbătorile de iarnă în comunism: austere, friguroase, pline de lipsuri de neimaginat pentru copiii din zilele noastre.

 „Moş Nicolae venea şi pe vremea noastră, dar era mai discret, cu arome de bomboane tăvălite în cacao şi cu câte o jucărioară. Oferta de jucării nu era foarte bogată, aşa că noi, copiii, ne bucuram de orice primeam. Pe vremuri, copiii primeau de Moş Nicolae şi de la Moş Crăciun lucruri de care aveau strictă nevoie, cum ar fi o pereche de cizmuliţe sau o căciuliţă ş.a. Azi, copiii fac nazuri dacă primesc ceva ce nu le este pe plac. Îmi aduc aminte că, prin anii ’60, primeam de la sindicatul unde lucra tata un pacheţel ce conţinea două-trei bomboane, turtă dulce, o portocală şi o jucărioară. Era o bucurie extraordinară, mai ales că portocalele pe vremea aceea nu erau la discreţie, ci era ceva ce mâncai o dată în an”, a mărturisit Elvira C.

În urmă cu aproape o jumătate de secol, oferta lui Moş Nicolae nu era foarte variată, dar era savurată mult mai intens de către copiii de atunci: „Pe vremea copilăriei mele, bananele şi portocalele erau o raritate. Nu stăteau la discreţie în fructiere. Prima banană am mâncat-o când eram la liceu; până atunci, am văzut-o doar în fotografii. După ce au trecut ceva ani şi am avut-o pe fiica noastră, îmi aduc aminte că, de sărbători, în drum spre socri, care erau în sudul ţării, am trecut prin Bucureşti şi am reuşit să cumpărăm câteva banane verzi. Ştiu că am stat la coadă pentru câteva banane. Nu se găseau mereu, ci doar sporadic. Le-am ţinut câteva zile, sus, pe dulap, învelite în ziare, până s-au copt şi au fost bune de mâncat. Ce mai primeam de Moş Nicolae sau de Crăciun erau punguliţele cu smochine, pe care părinţii le găseau doar la oraş”, a mărturisit M. Stancu.

(Arhiva Glasul Maramureșului)