Descoperă deliciile tradiționale de vară din inima Maramureșului

Un blid cu „tocană” (mămăligă) fiartă în lapte dulce, cu brânză de oaie, smântână și jumări, o porție de sarmale umplute cu păsat și un codru de pâine coaptă pe vatră, un pahar de horincă, iar ca desert o plăcintă creață sau cozonac cu nucă – ar putea re­pre­zenta „specialitatea casei” pentru bucătăria tradițională din Maramureș. 

Arta gastronomică locală nu excelează prin finețuri și combinații sofisticate de ali­mente și mirodenii (precum alte bucătării latine – franceză sau italiană). Este mai de­grabă sobră și extrem de ecologică, la fel ca și agricultura, zootehnia și pomicultura, din rodul cărora se obțin principalele derivate alimentare.

Nucleul tradiției culinare îl reprezintă lăptăria pastorală mobilă, pe care păcurarii o instalează în munți, în timpul verii, pe perioada pășunatului turmelor de oi. În aceste microfabrici de produse lactate, principalul actor este baciul sau vătaful, sin­gur responsabil de întregul procesu de preparare a laptelui. Proprietarii de oi urcă prin rotație, la stâ­nă, pentru a-și primi partea ce li se cuvine, stabilită la „măsuriș”.

Deoarece condițiile meteoclimaterice și calitatea solului nu au favorizat culturile de grâu în această regiune (deluroasă prin excelență), agricultura s-a axat prepon­derent pe culturile de porumb. Făina de mălai a constituit, începând cu secolul al XVII-lea, „principalul element nutritiv pentru populația rurală”. Din acest produs se obține atât mămăliga (apă, sare și făină de mălai), cât și pâinea cea de toate zilele.

Însă pentru maramureșeni, masa reprezintă mai degrabă un act cultural, cu va­lențe sociale, desfășurat după cutume străvechi.