DISTINCȚIE. Vasile Igna, cetățean de onoare a județului Maramureș
Vineri, 11 octombrie, a avut loc festivitatea de acordarea. de către președintele Consiliului Județean Maramureș, Ionel-Ovidiu Bogdan. a titlului de „Cetățean de Onoare al județului Maramureș” scriitorului și omului de aleasă ținută intelectuală Vasile Igna, originar din Ardusat.
Vasile Igna este o personalitate marcantă a literaturii române contemporane, care a făcut cunoscut numele județului Maramureș nu doar în țară, ci și în străinătate.
La cei optzeci de ani ai săi (autorul s-a născut la 4 martie 1944, în comuna Ardusat), Vasile Igna are un portofoliu livresc semnificativ (cincisprezece volume de versuri, șase antologii lirice, un volum de proză scurtă, patru romane, trei volume de eseuri, trei cărți pentru copii, trei cărți de traduceri – în România – și o serie de opere în volum publicate în alte spații culturale), cărora li se adaugă colaborări la reviste importante din țară, precum și din Franța, Germania, Anglia, Italia, Austria, Grecia, Belgia, Elveția, Polonia, Serbia, Macedonia, Canada, Ungaria, Statele Unite ale Americii, India, Coreea de Sud.
Vasile Igna a lucrat vreme de 25 de ani (ca lector, ca șef al secției de literatură, apoi ca director) la Editura Dacia din Cluj-Napoca. A fost diplomat, cu rang de secretar 1, consilier și ministru consilier la Ambasada României și la Institutul Cultural Român din Paris (1994-2000), director în Ministerul Afacerilor Externe din București (2000-2002) și ministru însărcinat cu afaceri culturale la Ambasada României din Berna, Elveția (2002-2007). În toate aceste misiuni diplomatice a contribuit, prin manifestările pe care le-a inițiat sau la care a luat parte, la promovarea culturii române în lumea întreagă.
Pentru creația sa literară, a fost recompensat cu numeroase distincții: premiile pentru poezie sau proză ale Uniunii Scriitorilor și ale Filialei Cluj a USR (1972, 1981, 2006, 2011, 2019, 2023), premiile pentru opera omnia ale revistelor Poesis (1991), Ateneu (Bacău, 1992), Nord Literar (2013), Premiul Fundației „Gheorghe Ursu”, 2001, premiul „Grigore Vieru” (Chișinău, 2010); premiul „Cartea anului” pentru volumul Periscop (Uniunea Scriitorilor și APLER, 2020), Premiul Național „Tudor Arghezi” pentru opera omnia, 2020; Premiul special pentru proză – romanul Paragina (Revista de Cultură Nord Literar, Baia Mare, 2023).
Dincolo de această înșiruire de date ne întâmpină un profil uman de o rară calitate, pentru care seriozitatea, profunzimea și consecvența reprezintă mărci distinctive.
Cum autorul este cunoscut îndeosebi ca poet, vom prezenta în continuare câteva dimensiuni ale creației sale specifice acestui gen literar.
La 55 de ani de la debutul său editorial, proiectul liric al lui Vasile Igna pune în lumină o conștiință artistică exigentă și coerentă în articulațiile ei. Backgroundul cultural și poetic e de ținută, fermitatea în exploatarea energiilor interioare exemplară, finețea și diversitatea registrelor lingvistice și ale poeticului remarcabile. E vorba, înainte de toate, de încredere în trăinicia faptei culturale oneste, de permanenta cenzură a sincerității și, nu în ultimul rând, de refuzul irosirii sterile a emoției și a cuvântului. Dacă adăugăm la acestea voluptatea contemplației și a reveriei, împăcarea liber consimțită cu solitudinea, dar mai ales solidaritatea, deloc contrafăcută, cu lumea naturală – vegetală și animală –, umilă și mereu surprinzătoare, vom avea configurat un portret liric ale cărui linii sunt aproximativ aceleași pe parcursul a mai bine de o jumătate de secol.
Cele cincisprezece volume de versuri înseamnă tot atâtea „provincii”, tot atâtea frontiere și pietre de hotar, constituie tot atâtea însemne ale unei patrii, deopotrivă reale și imaginare, și, în cele din urmă, un itinerar artistic cu repere sigure, chiar dacă nu întotdeauna ușor identificabile.
În tentativele de cartografiere a teritoriului său poetic, exegeții au sesizat preferința autorului pentru actualizarea unor dimensiuni ale expresionismului și ale suprarealismului, mixate subtil cu elemente clasice ori împrumutate din arealul simbolist. A fost remarcată, de asemenea, preocuparea de a-și primeni spațiul personal cu fiecare nouă carte, poetul evitând astfel tihna aservirii aceluiași algoritm al construcției și punând la lucru implicit competențele de lectură ale receptorului. Li se adaugă inaderența la un context politic și social toxic pentru ființă, refuzul arsenalului tematico-stilistic și al perspectivei ideologice propovăduite în deceniile din urmă ale secolului trecut – realități care, precum în cazul altor scriitori din aceeași generație, au legitimat izolarea în perimetrul intim al bibliotecii și evadarea pe tărâmul compensator al imaginarului.
Rostind și rostindu-se (cu discreție și cu umilință), Vasile Igna – omul, bărbatul, creatorul – se caută pe sine; cercetează imboldurile și izvoarele devenirii proprii și ale celei universale, își scrutează marginile originare și își construiește răbdător-pătimaș granițe fictive, stăpânite doar de el însuși. Acestea din urmă îi îngăduie incitante ocoluri/meandre prin hățișurile bibliotecii („Voluptatea se ascunde în spatele / acestei camere ticsite de cărți / și ornice” – Spre călătorie, vol. Insula verde), înlesnind devierea ingenioasă a impulsului confesiv înspre elemente exterioare. De altfel, în viziunea poetului clujean, spovedania frustă („povestea și rezumatul școlăresc al biografiei netransfigurate”) impietează ceremonialul liric, smulgând poemul din sfera sacră, nepervertită a sărbătorii. Versiunea particulară a dezvăluirii, aceea pentru care optează Vasile Igna, o regăsim formulată în cuprinsul unui interviu acordat jurnalistului Cristian Pătrășconiu (publicat în nr. 4-5/2021 al României literare): „Pentru mine, biograficul înseamnă a avea modele. Modele pe care mi le asum, dar pe care le urmez cu măsură și circumspecție. Și pe cele omenești, și pe cele culturale, în cel mai larg înțeles al cuvântului. Iar dacă, așa cum se spune, literatura e viață, atunci cea mai la îndemână e viața ta. Cu toate ale ei, dar cu condiția să ai ochii limpezi și porțile larg deschise. Cu atât mai mult izvoarele poeziei se află în propria biografie, doar că una e izvorul și altceva e albia. Dacă poezia se mulțumește cu ceea ce a dobândit la izvor, iar aluviunile pe care le duce la vale nu au un miez, un sâmbure, o miză, care să le coaguleze și să nu le lase să se poticnească în răgălii, albia se umple de nămol și nisipuri amorfe”.
Autorul își tezaurizează sedimentele purtate prin „albia” poemelor în câteva nuclee – insula, grădina, provincia –, un fel de centre (ale cosmosului și ale ființei deopotrivă) având o evidentă și imperturbabilă stabilitate. La rândul lor, „locurile pustii” forfotesc în ele însele, fiind mai degrabă tărâmuri în care se învălmășesc antinomiile, noduri ce atrag întru odihnă – spre a le mâna apoi către o nouă risipire – frânturi de gând, imagini onirice, amintiri, bruioane de conversație, urme culturale din alte epoci și spații… În jurul lor, ca să le țină laolaltă, poetul țese tot felul de fuioare, în permanentă răsucire și ele, întețind parcă și mai mult arderile/prefacerile dinăuntru. Vârtejul devenirii, impulsul neostoit de a fi, de a (se) crea și re-crea generează între aceste cercuri (uneori concentrice, alteori secante) stranii complicități, încrengături surprinzătoare.
Considerăm că fiecare nou volum reconfirmă dreapta lui situare în conștiința exegetică și în peisajul literar actual. Autorul îmbie la interpretări ce ating multiple domenii ale vieții și ale cunoașterii, radiografiază lucid condiția celui care scrie, chestionează privind ceea ce rezistă/se trece și mai ales dă seama de energiile întemeietoare ale cuvântului.
În periplul nostru sintetic prin universul poetic al lui Vasile Igna, am încercat să decriptăm notele particulare ale acestuia, amprentele care definesc și, până la un punct, singularizează creația sa lirică în peisajul literar contemporan. Ne-au preocupat, în egală măsură, felul în care autorul gândește poezia (cultura, în genere), perspectiva accentuat subiectivă asupra scrisului și mobilurile care îi hrănesc, îi întrețin imaginația creatoare.
Am descoperit un teritoriu liric original, cu o geografie armonioasă, deloc monotonă, în care pot fi identificate lumini, puncte de interes și linii de coerență mai puțin evidente la data apariției fiecărui volum. E fără nicio îndoială că toate împreună trădează un proiect liric închegat, de durată și întru durată, al unui autor conștient de exigențele mereu îmbogățitoare ale bibliotecii, de menirea și postura sa de perpetuu discipol nu doar al marilor dascăli de poezie, ci și al lumii concrete în care trăiește, scrie, visează.
Avem de-a face cu o poezie deloc facilă, care solicită buna-credință și coparticiparea cititorului. Suntem convinși că efortul îi este răsplătit cu satisfacții spirituale pe măsură.
Sunt dimensiuni – toate acestea – care îl includ în mod natural pe Vasile Igna în șirul din față al unei generații pentru care lucrarea în poezie nu poate fi concepută în afara unei vocații irepresibile. Citindu-l, vom deveni, poate, mai atenți cu noi înșine și cu semenii noștri, mai îngăduitori cu semnele vremilor, ne vom iniția în lecția deloc complicată, dar de neocolit a finitudinii, deschizându-ne spre bucuriile simple ale vieții: „Nu trece cu grăbire peste nopţi peste ani / nu alerga, priveşte în urmă spre cel / ce vine, eşti poate tu acela / ce te urmează şi / încearcă să te ajungă” (Nu trece).
Având în vedere toate cele prezentate, atât pe linie literară, cât și diplomatică, susținem cu toată căldura acordarea titlului de „Cetățean de Onoare al Județului Maramureș” domnului Vasile Igna.
prof.dr. Delia Muntean, membră în Uniunea Scriitorilor din România, redactor la Revista de Cultură Nord Literar
