DORURI ADUNATE. Lansare de carte și vernisaj de pictură semnate Dumitru Liviu Muscă
În data de 28 august, de la ora 13.00, la Biblioteca Județeană din Baia Mare, va avea loc lansarea volumului de versuri “Doruri adunate”, autor Dumitru Liviu Muscă. Cu același prilej, în holul bibliotecii va avea loc un vernisaj de pictură, cu lucrări de același autor.
Despre autor
“M-am nascut în iarna anului 1965 pe 2 decembrie, în urbea Baia Mare, pe o ninsoare deasă cum numai în acele vremuri putea să cadă. Am copilărit in Baia Mare, cu vacanțe între meleagurile Maramureșului (Țara Lăpușului, hotar cu Maramureșul istoric) – Poiana Botizii, de unde era măicuța mea și meleagurile sălăjene – pe valea Someșului! Am absolvit Școala generală nr. 11 din Baia Mare și Liceul “Gheorghe Lazăr” (fost “Grupul Școlar Minier”); apoi Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” în București.
Am activat ca ofițer de poliție în Baia Mare până în 1998, după care am plecat în străinătate, unde mi-am continuat studiile și munca până în prezent. Volumul de versuri ”Dorurile adunate” a apărut, după cum un prieten al meu de suflet spunea: ”…scris cu pană de călător în lumea largă…”, cu toate trăirile și simțirile mele departe de casă dar și aproape de o parte din familia mea care era cu mine în străinătate. Fiecare din noi are dorul în suflet; trebuie doar să nu îl lași să te mistuie… dă-i aripi să zboare către ceea ce iubim cu adevărat!” (Liviu Dumitru Muscă)
Despre volum
“Volumul de faţă, intitulat Doruri adunate, este o călătorie lirică prin labirinturile sufletului, o colecţie de trăiri, gânduri şi amintiri ce au prins glas în cuvinte. Fiecare poezie este o fereastră deschisă spre inima autorului, unde dorurile – uneori liniştite, alteori tumultuoase – se adună ca într-un jurnal nevăzut al sentimentelor.
Dorul, acel cuvânt atât de românesc, devine firul roşu al acestei culegeri: dor de oameni, de locuri, de timpuri trecute, de visuri nerostite. În paginile acestui volum, cititorul este invitat să se regăsească, să retrăiască emoţii poate uitate sau să descopere altele noi, purtate de glasul sensibil al versului” (Marinel Zoicaș)
Poezii de Liviu Muscă
Speranţa…
Din scrumul viselor ce le-ai avut
Şi lacrima ta risipită-n vânt,
Se naşte visul tău de la-nceput
Speranţa că iubirile mai sunt.
Şi efemerul nu a dispărut… .
Iar sufletu-ţi trecut prin toate,
Secat de lacrimi şi suspin,
Resuscitat, simte că poate,
Să spere-n clipele ce vin,
La aripi noi descătuşate… .
Apusul se transformă-n răsărit
Şi visele renasc din propria cenuşă
Iar efemerul altădată mistuit
Întredeschide-a sufletului uşă,
Speranţei care nu-asfinţit… .
Rătăcit…naufragiat…pierdut…
Rătăcit în oceanul vieţii,
Picătură-n roua dimineţii,
Singur şi pierdut în vis,
Poarta sufletului s-a-nchis…
Naufragiat în clipa ce-a trecut
Tot ce-a fost, tot ce-a durut!
Cu văpăi…dar ce s-au stins
Poarta sufletului s-a-nchis…
Pierdut în bătaia vântului ce vine
Furtună-n inima din tine,
Ce litere de foc au scris
Poarta sufletului s-a-nchis…
Rătăcit…Naufragiat…Pierdut…
Totul mi-e necunoscut
Drum cu soare şi drum nins
Dar cu sufletul deschis…!
Eşti prizonierul gândului curat
Eşti prizonierul gândului curat,
Ce-ţi poartă-n suflet măreţie…
Eşti prizonierul slovei ce-ai creat,
În universu-ţi plin de poezie!
Cu strofe scrise-n cartea vieţii,
Eşti prizonier în clipa ce-a trecut…
Iubire-n roua dimineţii,
Eşti prizonier prin ceea ce-ai avut…
Eşti prizonierul lacrimilor tale,
Ce-ţi udă inima-n amor…
Eşti prizonierul clipelor astrale,
În rima poeziilor…
Pluteşti în universul plin de vis,
Eşti prizonier şi-n ultimul cuvânt…
Cu sufletul şi tot, ce tu ai scris,
Eşti prizonier cu lacrima în vânt…
Cuvinte…
Cuvinte ce frâng poezia din noi,
Clipe trăite în povestea în doi.
Cuvinte rostite pe aleea cu flori,
Acum ofilite şi făr’de culori.
Cuvinte ce-n inimi provoacă dureri,
Din vise trăite în zile şi seri.
Cuvinte cu dor şi-a fost minunat,
Pierdute în clipa când tu ai plecat.
Cuvinte ce-n vânt sunt risipite acum,
Cum toamna îşi scutură frunza în drum.
Cuvinte cu suflet şi-un vis despre noi,
Rămaşi cu amintirea clipei în doi…
Cuvinte, ce spuse…atunci te-au durut.
Acum te gândeşti la un nou început.
Cuvinte, trăiri, speranţă, că poate…
Lumină în suflet să ai, nu doar noapte.
