Drepturile arborilor, noua frontieră a protecției mediului
Arborii ar putea beneficia, într-o zi, de propriile drepturi juridice, similare celor recunoscute unor ecosisteme sau cursuri de apă din diferite state ale lumii. Deocamdată însă, Declarația Universală a Drepturilor Arborelui rămâne un document cu valoare simbolică, fără caracter obligatoriu pentru guverne sau autorități locale.
Inițiativa a fost lansată în anul 2018 la Paris de către Ricardo Rey și a fost dezvoltată ulterior împreună cu parlamentari, juriști, silvicultori și organizații de mediu din Franța. Un an mai târziu, o versiune extinsă a documentului a fost prezentată în cadrul unui colocviu organizat la Adunarea Națională a Franței, cu sprijinul deputatei franceze Delphine Batho.
La baza declarației stau trei principii esențiale: arborii sunt considerați ființe vii sensibile și un patrimoniu comun al umanității, existența vieții pe Pământ depinde de rolul lor ecologic, iar oamenii au responsabilitatea de a-i proteja și respecta.
Documentul propune recunoașterea unor drepturi fundamentale pentru arbori, printre care dreptul la existență, la dezvoltare și creștere naturală, la regenerare și reproducere, precum și protecția împotriva distrugerii arbitrare sau inutile.
Una dintre cele mai importante prevederi susține că arborele ar trebui să fie recunoscut ca „subiect de drept”, inclusiv atunci când se află pe proprietate privată. Într-un asemenea cadru juridic, proprietatea asupra terenului nu ar mai oferi automat dreptul nelimitat de a tăia sau distruge arborii existenți.
În prezent, declarația nu produce efecte juridice și nu poate fi invocată direct în instanță. Susținătorii săi speră însă că aceasta ar putea reprezenta primul pas către elaborarea unei convenții internaționale dedicate drepturilor arborilor și protecției pădurilor și vegetației urbane.
Conceptul se înscrie într-o mișcare juridică mai amplă, cunoscută sub numele de „drepturile naturii”, care promovează acordarea unui statut juridic unor elemente naturale esențiale pentru ecosisteme. Cel mai cunoscut precedent este cel al Râul Whanganui, care a primit personalitate juridică în anul 2017, fiind reprezentat legal de persoane desemnate să îi protejeze interesele.
În acest context, decizia adoptată de localitatea canadiană Terrasse-Vaudreuil este considerată un moment important, fiind prima recunoaștere oficială a principiilor declarației de către o autoritate publică din Canada și una dintre primele la nivel mondial.
Pentru comunitatea canadiană, afectată în repetate rânduri de inundații, arborii nu reprezintă doar elemente decorative ale peisajului urban, ci și o infrastructură naturală capabilă să reducă efectele fenomenelor climatice extreme și să contribuie la protejarea locuitorilor.
Experții apreciază că este puțin probabil ca în viitorul apropiat să existe procese intentate în numele unui arbore. Mai realist este scenariul în care principiile promovate de declarație vor conduce la reguli mai stricte privind tăierile, obligații de replantare și evaluări mai riguroase ale impactului asupra arborilor înaintea aprobării proiectelor de dezvoltare urbană.
