EDITORIAL. Anul 2034

Se spune că proiecția mentală stă la baza faptelor din planul real. Tocmai de aceea, vă provoc la un exercițiu de imaginație.

Datele problemei: potrivit unor statistici efectuate la Bruxelles, România este pe primul loc în Uniunea Europeană în privința fondurilor alocate pentru plata salariilor bugetarilor, raportat la veniturile încasate. Circa 29,4%. Restul țărilor au procente cuprinse între 21 și 26%.

Și-acum, imaginați-vă că peste… 10 ani, să zicem, la guvernare se va afla un partid sau o coaliție interesată în mod real de modernizarea și apdatarea administrației publice din țara noastră. Prima măsură: referendum național pentru schimbarea Constituției, astfel încât, în legea fundamentală, aliantul 2 din Articolul 61, să aibă următorul conținut: Parlamentul este alcătuit dintr-o singură cameră legislativă. A doua măsură: Modificarea legii electorale, în sensul în care să fie prevăzut numărul maxim de parlamentari: 300. Imaginați-vă, apoi, că parlamentarii inițiază un proiect de lege privind reorganizarea administrativ-teritoriale a țării, în raport cu anul de grație 2034 (ținând cont de faptul că ultimul proces de reorganizare a avut loc în anul 1968, în timpul regimului comunist). Acel proiect intră în dezbatere publică timp de un an, pentru a fi întors pe toate fețele și pentru a cântări toate scenariile propuse. În cele din urmă, proiectul e adoptat, iar România e împărțită în 8 regiuni (sau 20 de județe). Imaginați-vă că pachetul de reforme cuprinde și o lege nouă care reglementează numărul minim de locuitori pe care trebuie să îl aibă o comună, un oraș, un municipiu. Astfel încât, multe orașe devin comune și multe comune devin sate. Mai puține primării, mai puțini funcționari.

Să recapitulăm: vom avea un parlament format dintr-o singură cameră legislativă, cu un număr de circa 300 de deputați (în loc de 466); vom avea opt guvernatori de regiune și opt consilii regionale (în loc de 42); vom avea circa 2.000 de primării (în loc de 3.228).

Prima consecință a acestei reforme va fi diminuarea împrumuturilor externe și reducerea deficitului. A doua consecință se va reflecta în susținerea sistemului public de pensii care, astfel, s-ar fi prăbușit.

Și-acum deschideți ochii mari și priviți în jurul vostru: sistemul privat susține peste un milion de bugetari, din care 800.000 lucrează în administrația centrală; ne împiedicăm de primării la tot pasul; nu mai vorbim de comune mici, cu 7-800 de locuitori; în parlament, roiesc peste 400 de deputați și senatori, care vor pensii speciale. Iar Bruxelles-ul atrage atenția că fondurilor alocate pentru plata salariilor bugetarilor, raportat la veniturile încasate, a atins, în România, un nivel periculos.

Dar nu-i nimic, vom zice noi: în anul 2034, clasa politică va fi suficient de matură și aptă de o reformă fără precedent în era postdecembristă.

Dorin ȘTEF