EDITORIAL. Azilele groazei (16)

Opinia publică din România a fost oripilată aflând detalii înfiorătoare legate de “afacerea cu bătrâni”, prin care persoanele vârstnice internate în azile erau batjocorite și deposedate de bani, terenuri și case, fără milă și fără remușcări. Pur și simplu. De parcă ar fi cel mai firesc lucru de pe lume. Or, acest lucru se întâmplă când ai convingerea fermă că ți se cuvine. Când ai credința că ceea ce faci nu poate fi amendat nici de legile oamenilor, nici de justiția divină. Când îți imaginezi că Dumnezeu te privește și te aprobă, că doar ce sunt bătrânii? O pacoste pe capul societății, plini de bani, de boli și de lacrimi.

Doar filosofia dementă a lui Hitler a mai imaginat astfel de lagăre de concentrare, de tip Auschwitz, în care prizonierilor li se smulgeau dinții de aur din gură înainte de a fi incinerați.

Generația decrețeilor se îndreaptă vertiginos spre anii de pensie. Începând cu anul 2028 (femeile), respectiv 2030 (bărbații), aceștia vor părăsi câmpul muncii și vor aștepta (ne)liniștiți să îi năpădească bătrânețea. Își vor dori pensie, evident. Pentru hrană, pentru îmbrăcăminte, dar mai ales pentru medicamente. Însă banii de pensie vor fi puțini, pentru că cei care vor trebui să contribuie la sistemul public de pensii sunt și ei puțini. Pensionarii-decreței vor ajunge la cheremul centrelor (de stat și private) pentru vârstnici. E locul în care, odată ajuns, nu mai e nădejde să vezi viitorul în roz. Pentru cei ce te au în custodie, ești o sursă de venit (pensia ta, casa ta, ograda ta…). Nu mai ești o ființă umană, membru al comunității. Ești o paria. Ajungi să fii disprețuit pentru că respiri, pentru că exiști.

Se pot repeta astfel de scenarii și în viitor? Da, pentru că cererea pentru astfel de centre va fi foarte mare, și oricând se pot strecura mici “hitleriști” la conducerea lor, sătui de bătrâneii ce invadează și sufocă societatea. Nu, dacă se instituie la timp o reformă în domeniu, se modifică legislația și există voință politică în acest sens.

Dorin ȘTEF