EDITORIAL. Ce pensie vor avea Albă ca Zăpada și cei șapte pitici?

Povestea cu sistemul public de pensii din România nu are de-a face nici cu Petre Ispirescu, nici cu Ion Creangă și cu atât mai puțin cu Hans Christian Andersen, pentru că nu e o poveste de spus copiilor. Sau poate că este, în măsura în care cei mici ar fi interesați cine le va plăti pensia, când vor ajunge la vârsta bunicilor lor. Dar cum bănuim că micuții nu manifestă interese de acest gen, putem spune că povestea cu sistemul de pensii din România e pentru populația activă din țara carpato-danubiano-pontică, adică pentru românii care votează mai rar sau necorespunzător la alegerile electorale ce au loc odată la patru ani.

Să reformulăm. Sistemul public de pensii din România a încheiat anul 2023 cu un deficit de peste 2 miliarde de lei. Matematic vorbind, am avut venituri de 109,8 miliarde lei și cheltuieli de 111,9 lei. Diferența (= deficitul) a acoperit-o guvernul cum s-a priceput. Iar pentru că numărul pensionarilor crește de la un an la altul și numărul persoanelor active scade (intră în categoria pensionarilor), fără ca din spate să vină o populație tânără prea numeroasă (în prezent se nasc mai puțini copii într-o familie, în raport cu situația de la sfârșitul secolului trecut), deficitul crește de la un an la altul (invers proporțional cu factorul demografic din România).

Credeți că guvernanții nu știu toate acestea? Ba știu. Dar chestiunile financiare trec pe planul doi într-un mega an electoral, cu patru runde de alegeri și în care principala categorie socială care votează disciplinat (și corespunzător) sunt tocmai pensionarii. În consecință, onor guvernul, sub acoperirea unor măsuri sociale stringente, a pus la cale două majorări semnificative pentru pensionari, în acest an: 13,8% în ianuarie (impact bugetar de 16 miliarde de lei) și recalcularea pensiilor de la 1 septembrie (impact bugetar de 10 miliarde de lei).

De unde se acoperă deficitul din sistemul public de pensii? Din împrumuturi și prin transfer de la bugetul consolidat. Împrumuturile pe termen lung sunt scumpe (8-9%) și ele vor trebui rambursate la un moment dat. E o povară care va cădea pe umerii tinerilor și a copiilor care abia se nasc.

Sistemul public de pensii din România nu e sustenabil. E o bulă financiară plimbată cu mare atenție (să nu se spargă) de toate guvernele, dar e greu de crezut că va trece cu bine de pragul psihologic al anului de grație 2030. Ce se va întâmpla în anul 2030? Ei bine, asta e o altă poveste (despre feți-frumoși, ilene-consânzene și balaurul cu șapte capete din Scornicești) care se adresează copiilor doar în măsura în care cei mici ar fi interesați cine le va plăti pensia, când vor ajunge la vârsta bunicilor lor.

Fiecare poveste are o pildă, din care cei isteți au de învățat pentru ca drumul lor în viață să le fie mai lin. Pilda din povestea de mai sus? Aduceți-vă aminte de mărul otrăvit din care a mușcat Alba ca Zăpada. Cu alte cuvinte, nu vă încredeți în pomeni electorale dacă vreți să aveți o bătrânețe liniștită; contruiți-vă propria pensie! Cum? Și asta e o poveste care se adresează copiilor doar în măsura în care cei mici ar fi interesați cine le va plăti pensia, când vor ajunge la vârsta bunicilor lor. Eu sunt de părere că cei mai buni povestitori sunt consultanții financiari. Dar ei nu vă spun povești. Ei vă identifică nevoile și vă oferă soluții personalizate.

Dorin ȘTEF

GlasulMM
GlasulMM