EDITORIAL. Comunismul, scheletul din dulap sau fantoma care ne bântuie concediile

Pentru România, comunismul nu este doar o lecție de istorie, ci o rană încă vie. Un regim totalitar impus cu forța, întreținut prin frică și cultivat prin propagandă, a însemnat pentru milioane de români ani de foamete, lipsuri, umilințe și teroare.

Închisorile comuniste au devenit camere ale groazei pentru elitele intelectuale și spirituale ale țării. Cuvintele „frig”, „cozi” și „cartele” nu evocă nostalgii, ci traume colective. Libertatea de exprimare era anulată cu brutalitate, libertatea de mișcare redusă la granițele unei închisori numite „țară”, iar televiziunea – una singură – era un instrument de îndoctrinare grotescă. Securitatea, brațul represiv al statului, supraveghea și controla fiecare gest, iar delațiunea devenise o monedă socială. În tot acest timp, identitatea națională, patrimoniul cultural și memoria istorică erau mutilate metodic.

Un atelier despre memorie și pericolul uitării

În acest context, demersul educativ al taberei de creație Ecumenica din Tg. Lăpuș, activă de peste 26 de ani, devine mai mult decât un proiect cultural – este un act de igienă morală și civică.

Sub titlul „Comunismul pe înțelesul copiilor”, atelierele organizate în tabără nu sunt simple ore de istorie alternativă, ci adevărate exerciții de luciditate colectivă.

Folosind materiale autentice – fotografii din epocă, înregistrări de arhivă, documente oficiale, mărturii ale supraviețuitorilor – organizatorii reconstituie viața cotidiană din timpul regimului Ceaușescu.

De la mesele sărăcăcioase cu „adidași” (picioare de porc), takimuri (gheare de pui) și conserve oxidate, la ritualurile umilitoare ale cozilor pentru o sticlă de ulei sau o bucată de pâine, până la „emisiunile” televizate de două ore, cu Ceaușescu aplaudat de copii înfometați, totul este prezentat fără cosmetizări.

Copiii din tabără sunt implicați în experimente stradale, ateliere de teatru și jocuri de rol care simulează atmosfera apăsătoare dintr-un regim autoritar: întunericul serii fără curent electric, temele făcute la lumina lumânării, obligația de a asculta Cântarea României sau riscurile ascultării postului „interzis” Radio Europa Liberă.

Totul este completat de sondaje, chestionare și discuții ghidate pentru a stimula gândirea critică și înțelegerea profundă a pericolului pe care îl reprezintă orice formă de totalitarism.

Un gest pedagogic cu miză politică și etică

Prin activitatea neîntreruptă a acestor ateliere – așa cum reiese și din postările publice de pe conturile organizatorilor – mesajul transmis este clar: uitarea înseamnă complicitate. Copiii de azi trebuie să înțeleagă că libertatea nu este un dat, ci o cucerire fragilă care poate fi pierdută ușor dacă generațiile nu rămân vigilente. Atunci când manualele de istorie nu spun totul, iar discursul public se deteriorează în nostalgii naive sau chiar elogii mascate ale dictaturii, astfel de inițiative devin esențiale.

Într-o societate europeană în care democrația este pusă la încercare de populism, dezinformare și tendințe autoritare, „scheletul” comunismului nu trebuie trântit înapoi în dulap. Dimpotrivă, el trebuie examinat la lumină, analizat critic și prezentat, pe înțelesul tuturor, inclusiv al celor mai tineri. Numai așa vom putea evita ca fantoma trecutului să ne bântuie viitorul.

Mia HODIȘ,

redactor șef Editura Galaxia Gutenberg (Tg. Lăpuș)