EDITORIAL. Ilustrate cu flori de câmp

Într-o noapte de august a anului fatidic 1961, liderii pro-sovietici din Germania de Est au început construcția faimosului Berliner Mauer. Însă faima nu a venit din pricina utilității lui sau a aspectului estetic deosebit, ci a faptului că aici au fost mitraliați (peste o mie de cruci stau mărturie) germanii care doreau să fie liberi și să trăiască într-o țară fără opreliști și cenzură. Zidul Berlinului e ridul de pe fața încă tânără și frumoasă a Europei.

După noiembrie 1989, când s-a prăbușit Cortina de fier și a luat sfârșit Războiul Rece, nemții, în înțelepciunea lor, nu au dărâmat Zidul. L-au păstrat ca o aducere aminte a anilor de coșmar pe care i-au trăit est europenii sub dictatura sovietică. Aceiași dictatură, care azi, reanimată de Vladimir Putin, bate la ușa Europei, trecând prin foc și pară Ucraina vecină. Nu pare a avea izbândă, motiv pentru care Moscova caută trădători pe bătrânul continent. Culmea este că i-a și găsit, în persoana unor lideri de factură naționalistă (ușor șovină și disprețuitoare).

Globalizarea este vehicolul prin care s-a răspândit democrația pe toate meridianele globului. Nu este un concept perfect, așa că opozanții nu au lipsit. Pe acest teren fertil s-au născut naționaliștii deșănțați. Tot ei sunt cei cer refacerea vechilor ziduri, pentru că, zic ei, capitalul străin vrea doar subjugarea țării.

Între Globalizare (o lume fără granițe) și Dictaturi (comuniste, militare, regaliste etc) e un câmp de maci. Florile și le revendică oamenii liberi. Culoarea roșie inundă stemele și bloazoanele militanților opresivi. Două perspective diametral opuse de a vedea aceiași imagine plină de poezie; imagine pe care natura, în generozitatea ei nemărginită, o oferă oamenilor.

Dorin Ștef

(Credit foto: Economica.net)