EDITORIAL. O fotografie cât 23 de milioane de cuvinte
Adesea ne minunăm cât de repede zboară timpul. Parcă a fost ieri și totuși… au trecut peste trei decenii de la Revoluția din Decembrie. Cu bune și rele, cu eșecuri (prea multe eșecuri politice) și împliniri (aderarea la UE și NATO). Cu o tranziție care parcă nu se mai termină și cu un șir nesfârșit de experimente și pseudoreforme în toate domeniile vieții economice și sociale.
Dacă privim global evenimentele petrecute în Europa, în anul 1989, ne dăm seama că, mai repede sau mai târziu (cu sau fără Laszlo Tokes), regimul comunist urma să fie răsturnat. Era absurd ca românii să accepte de voie dictatura ceaușistă, când toate statele din jurul nostru au spart “Zidul Berlinului”. Chiar și la Moscova, imaginea lui Boris Elțîn, care ține un discurs electrizant de pe turela unui tanc, în vara anului 1991, a făcut înconjurul planetei, demonstrând că transformările politice sunt ireversibile.
23 de milioane de români (inclusiv, sau mai ales, comuniștii din eșalonul doi) și-au dorit să schimbe macazul istorie și să trăiască liberi. Au fost însă și vizionari, care au înțeles, în acele momente tulburi ale revoluției, că de libertate vor avea parte doar copiii lor, nu și ei. Că pe ei, cei din stradă, cei 23 de milioane, îi așteaptă o tranziție extrem de dificilă de la societatea comunistă la societatea capitalistă, la statul de drept, adică. Dovadă este una din fotografiile emblematice ale Revoluției (marca Agerpres), în care doi bărbați tineri privesc în direcții opuse (unul spre vest și altul spre est, am putea presupune), în timp ce unul dintre ei ține în mână o pancadă pe care cineva, poate unul dintre ei, a scris un mesaj tulburător: “Copiii noștri vor fi liberi”. Câtă dreptate a avut!
Putem presupune că autorul mesajului era un proaspăt tătic, că soția lui era acasă cu bebelușul, în timp ce el înfrunta urgia revoluției pe străzile din București. Poate că s-a gândit la ce ar putea fi mai rău: că va muri pe baricade sau că regimul nu va apune prea curând. Și plin de speranță a scis cu un creion, pe o coală de hârtie: Copiii noștri vor fi liberi. Nu s-a gândit doar la bebelușul lui de acasă, ci la toți bebelușii din România, care vor clădi societatea de mâine.
Copiii Revoluției au azi circa 30 de ani. Unii sunt doctori, unii programatori, alții analiști financiari… unii au intrat în politică, alții sunt deja în Parlament. Încet-încet, ei vor lua toate deciziile importante și vor conduce țara. Important este în ce direcție: spre est sau spre vest? Deocamdată, noi am așezat corabia spre vest. Ne dorim să rămână așa, pentru că numai astfel o vor duce și ei bine. Și chiar dacă se schimbă difrecția vântului, ne-am dori ca ei să vâslească, împotriva curentului, tot spre vest.
Dorin ȘTEF
(Credit foto: Agerpres)
