LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Băsești

Băsești. Comună, zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în zona Dealurilor Asuajului, la poalele Culmii Codrului, la sud de Băița de sub Codru, în partea de sud-vest a judeţului, la 54 de kilometri de Baia Mare, la 10 kilometri de Cehu Sil­va­niei; zonă de deal.

Localităţi componente ale comunei:Băseşti (reşedinţă), Odeşti, Sălişte, Stremţ. Prima atestare documentară:1391 (Ba­ssafalva). Stema comunei Băseşti (2020) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, despicat. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află bustul unui bărbat, întors un sfert spre stânga, cu barbă şi mustaţă, tuns scurt, purtând o cămaşă cu guler înalt îngust şi veston, totul de argint, asuprind o cruce cu braţe egale şi chenar marginal, asemenea. În partea stângă, în câmp roşu, se află un tei dezrădăcinat, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Populaţie:1.452 locuitori (în comună), 587 locuitori (în satul Bă­seşti). Gospodării: 760 (în comună). Etnii: 1.301 ro­mâni, 63 romi (în comună). Culte: 960 ortodocși, 208 greco-catolici, 109 baptiști, 54 penticostali, 29 martori ai lui Iehova, 3 romano-catolici (în comună). Dialect:sub­dia­lect crişean, grai someşean. Numele comun al locuitorilor: bă­seştean, -ă, bă­seş­teni, -e / băseşteancă, băseştence. Nume de familie frecvente în lo­ca­li­tate: Mă­rieş, Pop, Remeş.

Perso­nalităţi: Geor­ge Pop de Băseşti (1835-1919), deputat în Parlamentul de la Budapesta, preşedinte al Marii Adunări de la Alba Iulia, care a proclamat Unirea Transilvaniei cu România (1918). ♦ Dumitru Pop (1927-2006), membru al Comisiei de Folclor al Academiei Române. Vo­l. Folclor literar românesc (1957), Fol­cloristica Maramureşului (1970), Fol­clor din zona Codrului (1978) etc. ♦ Florian Roatiș (n. 1948), eseist, istoric literar; doctor în filosofie. Vol. Pașoptismul, o filosofie românească a istorie (2001), Confluențe filosofico-literare (2008) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor. Instituții: primărie, grădiniță, școală gimnazială, bibliotecă comunală (“Dumitru Pop”), agenție poștală, farmacie, cămin cultural, muzeu (Casa Memorială “George Pop de Băsești”, secție muzeală înființată în 1976); biserică greco-catolică (de lemn, “Sfântul Anton de Padova”; sfințită în 2009), biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1846), biserică penticostală (“Betania”, 1999). Așezământ monahal: Mănăstire greco-catolică cu hramul “Adormirea Maicii Dom­nului” (piatra de temelie a fost pusă în noiembrie 2000, lângă Teiul Unirii din grădina lui George Pop de Băsești). Resurse naturale: curs de apă (râul Sălaj), teren arabil (1.600 ha), fond forestier (700 ha); culturi pomicole: meri (39 ha), peri (4 ha), pruni (74 ha), castani, nuci, aluni. Monumente istorice: Monumentul funerar al familiei George Pop de Băseşti (1923); Casa George Pop de Băseşti (1890) (obiectiv turistic). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (1934).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1391) Ba­ssafalva, (1424) Ba­zzafalwa alio nomine Elye­falwa, (1470) Ba­za­falwa, (1543) Illesfalwa, (1549) Illyesfalwa, (1569) Ilyefalva, (1715) Illjefalva, (1733) Ba­zesti, (1750) Ilyes­falva, (1760-1762) Illy­ésfalva, (1850) Ba­szestue, (1854) Illy­esfalva, Ba­seştie, (1913) Illésfalva, Szi­­lágyi­llés­fal­va, (1909-1919) Băseşti, Illésfalva, (1968) Băsești. Evoluția numelui localității: Satul lui Ilie, Iliești, Satul lui Basa, Basești, Băsești.

Soluții etimologice. Referitor la întemeierea localității, legenda spune că, “în ur­mă cu şase secole, teritoriul comunei Băseşti era un codru nesfârşit, cu numeroase poieni, iar aici, unde a luat fiinţă comuna, era o poiană cu pomi roditori. În acel timp, doi fraţi ciobani, bătătorind co­drul, unul având numele Băsan Ilie, s-au adăpostit în marea poiană. Peste câţiva ani, a apărut în poiană un număr oarecare de emigranţi, care s-au stabilit aici, formând o mică aşezare, un cătun. Mai târziu, un grup numeros de emi­granţi polonezi s-au adăpostit şi ei în cătun. Ei s-au pus pe treabă, au tăiat copacii, făcând treptat din codru, islaz, iar micul cătun a devenit un sat care a luat numele ciobanului Băsan Ilie. Românii i-au zis Băseşti, iar un­gurii, Iliésfalva (=Satul lui Ilie). A trecut timp îndelungat până pe vremea banului ungur Rakoczi, care, vrând să ocupe tronul şi să pună pe cap coroana ungurească, a avut de su­ferit lupte grele şi ajungând fugar a stat câtva timp pe meleagurile Bă­seş­tiului. Atunci le-a acordat bă­seştenilor drep­tul de nemeşi. Polo­nezii au sim­patizat datinile şi limba românilor şi cu timpul s-au românizat”.

În perioada me­dievală, satul a fost numit, alternativ, Bassafalva, adi­că Satul lui Basa (=Băseşti) şi Illiesfalva, adică Satului lui Ilie (=Ilieşti). După Pop-Bistriţeanu (1995) “denu­mirea de Bassafalva vine, poate, de la Băsav, sau de la Bacza, care în­seamnă baciul, păs­torul”, iar “ungurii spuneau probabil, când satul lui Ilie, când satul păs­torului, sau satul lui Băsav”. Cu alte cuvinte, în opinia prelatului Pop-Bistrițeanu, Băseşti ar fi Satul păstorului Ilie; iar denumirea actuală ar proveni de la un apelativ neatestat *băsav, cu sensul de “păs­tor”.

Cu mult mai probabilă este ipo­teza formulată de I. Iordan (1983) po­trivit căreia denu­mirea localităţii de­rivă, la fel ca şi numele topice Băsăşti, Băseni, de la un antroponim Basa (< gr. Basa; cf. şi bg. Base). Basa (Băsan Ilie, potrivit legendei; şi astfel s-ar explica şi de­numirea alter­nativă Bassafalva, res­pectiv Illies­falva) putea să fie un cneaz local, întemeietor sau pro­pri­etar al satului.

De menționat că, în țară, au mai existat și alte localități cu nume identic, având, probabil, aceiași etimologie: Băseşti (vechea de­numire a satului Livezeni, jud. Dâmboviţa; sat desfiinţat, înglobat în satul Bărbuleţu, jud. Dâmboviţa; ve­chea de­numire a satului Bârvăneştii de Jos, jud. Teleorman; vechea de­numire a satului Călmăţui, jud. Vas­lui; vechea denumire a satului Be­gheiu Mic, jud. Timiş).

(Din lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).