EDITORIAL. Oamenii nu sunt “buricul pământului”…
De ani buni se vorbește despre încălzirea globală a planetei (iar pricinile se pare că au legătură profundă cu revoluția industrială a speciei umane), însă adepții teoriei conspirației continuă să nege că așa ceva se întâmplă. O fi așa cum zic cei din urmă, dar cum se face că, mai nou, în fiecare iarnă ne e dor de zăpadă și de gerul de Bobotează, de crăpau pietrele și înghețau lacurile. Bătrânii spuneau că “nu mănâncă lupii iarna”, dar se pare că, de data asta, haitele hămesite chiar au reușit.
În weekend-ul ce a trecut, posturile naționale de televiziune au difuzat cu generozitate imagini de la protestele din Valencia (Spania), acolo unde s-au manifestat feneomene meteorologice inimaginabile, în urma cărora s-au produs numeroase pierderi materiale și de vieți omenești. Spaniolii au dat vina pe autoritățile locale pentru acest dezastru, acuzându-le că nu i-au avertizat în legătură cu evenimentele ce se vor produce, dar nici nu au gestionat corect situația din primele ore după tragedie.
O fi având și autoritățile spaniole partea lor de vină (incompetența ucide – pe toate meridianele globului – nu doar în România). Dar trebuie de precizat că fenomenele meteorologic extreme intră în categoria celor ce nu pot fi anticipate, la fel ca și cutremurele.
Poate că ar fi mult mai înțelept să pricepem că Terra e, cu adevărat, un organism viu, care își mișcă plăcile tectonice când are poftă și nu trebuie să dea publicității un comunicat de presă ca să îi anunțe pe muritori că are de gând să își mute greutatea de pe un picior pe altul.
Și mai trebuie să ne obișnuim cu gândul că clima a suferit modificări semnificative, indiferent că acceptăm sau nu teoria vinovăției speciei umane pentru acest episod. Încălzirea globală va genera fenomene care va pune în pericol existența unor comunități umane, cum deja s-a întâmplat. Tot ce putem face este să ne adaptăm, nu să ne luptăm între noi pentru responsabilități închipuite. Va trebui să dezvoltăm o cultură a prevenției, atât pentru protejarea căminului nostru (a familiei), cât și a bunurilor noastre. Nu e exclus ca, în acest context, industria asigurărilor să speculeze cererea mare de pe piață și să crească (poate justificat, totuși) prețul primei de asigurare.
Însă cultura prevenției nu trebuie să se oprească doar în zona asigurărilor prin intermediul companiilor din domeniu, ci și la o altă paradigmă privind stilul de viață al oamenilor: mai responsabil față de planeta care ne tolerează, înțelegând astfel că nu suntem demiurgi (așa cum ne fac să credem unele religii) și că, deci, universul nu se învârte în jurul nostru. Trebuie să acceptăm ideea că viețuim într-o relație de simbioză cu tot ce ne înconjoară (oricât de mult încercăm să ne izolăm, ca într-o capsulă, cu ajutorul cizilizației urbane) și că orice act sau faptă a oamenilor e o cauză ce stă la baza unui efect.
Dorin Ștef
