EDITORIAL. Profesorii și rotativa
Românul cu drept de vot știa că, la sfârșitul acestei săptămâni, premierul Ciucă trebuia să își depună demisia, împreună cu întregul cabinet (fel de fel de miniștri și secretari de stat). Nu că și-ar fi dorit neapărat să pice guvernul, dar era o chestiune de principiu, un paragraf dintr-un protocol al coaliției aflate la guvenare.
La micul dejun a consumat câteva buletine de știri și a aflat că “rotativa s-a amânat pe o perioadă nedeterminată”. Adică cum?, s-a întrebat românul cu drept de vot, căutând pe telefon mai multe detalii despre acest subiect. Într-un final a înțeles că defapt rotativa e acum la cheremul sindicașiștilor din învățământ. Ține greva până luni? Marți premierul își dă demisia și miercuri președintele Johannis numește un nou premier. Simplu. Se supără profesorii și îngheață anul școlar până la toamnă? Până la toamnă rămâne Ciucă șeful Guvenului. Dar dacă au chef profesorii și se țin de greve până anul viitor? Ce facem cu rotativa? Păi nu se țin, pentru că profesorii care fac parte din sindicat au și ei familie, copii. Luna viitoare cu ce vor cumpăra pâine, dacă greva nu se termină și ei nu iau salarii? Pe 15 iunie, dăscălimea intră în vacanță, o dată cu elevii. Puține speranțe ca greva să depășească data de 15 iunie, se gândi românul cu drept de vot. Adică două săptămâni. Cu atât amână profesorii rotativa. Cel târziu pe 16, hai 17 iunie, avem guvern nou. Mda. Și de protestul sindicatelor ce se alege? Praful de pe tobă, ce altceva… Sau poate că protestatarii tot se vor alege cu ceva: cu promisiuni. Cu multe promisiuni în campania electorală. Și social-democrații și liberalii și aurarii și argintarii le vor promite celor din tagma dascălilor marea cu sarea și creșteri salariale uriașe dacă le vor acorda votul, se gândi românul cu drept de vot. Și profesorii vor accepta să fie mințiți frumos, sperând că până la urmă tot vor primi ceva, prin legea salarizării, aflată în lucru. Dacă stau bine și mă gândesc, medită românul cu drept de vor, greva asta miroase a blat. E drept că s-au agitat ceva liderii de sindicat, însă politicienii au fost extrem de relaxați. Și ei și sindicatele știu că grevele generale nu mai sunt ca grevele generale de altădată când, prin presiunea străzii, se obțineau creșteri salariale substanțiale. Se lucrează la legea salarizării. De aceea i-au scos sindicatele pe bieții profesori în stradă. Și au cerut mult, ca să obțină puțin. Că mult nu au cum să primească, socoti românul cu drept de vot.
Mulțumit de raționamentul său, românul cu drept de vot își scoase câinele la plimbare în speranța că se va întâlni cu prietenii din cartier, cu care să stea la o bârfă pe teme de actualitate politică.
Dorin ȘTEF
