EDITORIAL. Puțină școală, multă naivitate
Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, în 20 octombrie, să respingă reforma pensiilor magistraților, adoptată de Guvern prin angajarea răspunderii în Parlament. Motivul e binecunoscut: Guvernul trebuia să aștepte avizul CSM pe proiectul de lege înainte de a-l adopta în ședință. Știrea a provocat o vie emoție în rândul opiniei publice din România, cele mai multe opinii fiind de revoltă și nemulțumire. Sigur că, prin această decizie, judecătorii CCR au întins prea mult coarda, mai ales în condițiile în care percepția opiniei publice față de această instituție, în special, și față de tagma magistraților, în general, nu este deloc favorabilă. Pe de altă parte, se bănuiește și se speculează că votul intenționat negativ ar fi avut drept scop asumarea demisiei de către premierul Bolojan, așa cum acesta s-a angajat că o va face în astfel de condiții.
Ceea ce a trecut oarecum neobservat a fost îndemnul iresponsabil al liderului AUR, care a cerut imperativ: Curtea Constituțională trebuie desființată! Poate reformată, dar nicidecum desființată. Ce ar fi trebuie să urmeze în viziunea păguboasă a celor de la AUR? Desființarea CSAT-ului, desființarea Parlamentului, desființarea tuturor partidelor politice altele decât AUR și desființarea presei libere. Iar cei care fac opoziție față de politica de partid și de stat, să fie îndepărtați, alungați, exilați, judecați, după caz.
Cam așa arată tabloul unei Românii conduse de un partid extremist. Și culmea, în sondaje, un număr foarte mare de români sunt dispuși să le acorde votul și puterea politică. Mai au un pic și fac majoritatea. Dacă mai găsesc și formațiuni politice, din actuala coaliție aflată la guvernare, dispuse să îmbrățișeze valorile tradiționalismului și suveranismului, vom avea cel mai minunat guvern totalitar din istoria acestui neam. Dorința tuturor va fi să se înfrupte din resursele acestei țări, indiferent de consecințe.
Într-un fel, nici nu e de mirare că românii cu drept de vot sunt supărați pe actuala clasă politică și se uită spre partide extremiste, violente prin manifestare și exprimare. S-a acumulat prea multă frustare și undeva, cumva, aceste tensiuni trebuie eliminate. Din păcate, unii dețin știința să speculeze astfel de situații, fără ca românii să își dea seama că sunt obiectul unui experiment. Cum așa? Puțină școală, multă naivitate.
