EDITORIAL. Subcultura noastră cea de toate zilele…

În fiecare an, de 15 ianuarie (noroc cu parlamentarii, că au propus și au votat o lege prin care au stabilit o zi a culturii naționale) vorbim despre rolul și însemnătatea culturii în viața noastră de zi cu zi, în timp ce învățătoarele, la școală, îi îndeamnă pe elevi să deseneze profilul unui Eminescu tânăr și neliniștit, melancolic și gânditor.

Pe 15 ianuarie ridicăm în slăvi cultura română și ne lăudăm ce poeți mari avem, ce pictori, ce compozitori… Dar a doua zi, în drum spre locul de muncă, ascultăm manele, iar seara, acasă, fixăm televizorul pe posturile ce promovează subcultura, unde moderatorul și invitații se înjură între ei (sau îi înjură pe alții). Iar în cabinele de vot, căutăm înfrigurați partidele extremiste, care nu dau doi bani pe cultură, pentru că își recrutează votanții tocmai dintre cei cu școală puțină.

Pe 15 ianuarie fluturăm drapelul culturii naționale sau cel puțin ne abținem de la manifestări ce trădează dezinteresul nostru față de actul cultural autentic. Această zi ar putea să fie un bun prilej de introspecție, prin care să ne întrebăm când am intrat ultima oară într-o librărie, sau când am împrumutat ultima dată o carte de la Bibliotecă? Când am fost ultima dată la un spectacol? Când am vizitat o expoziție? Cu alte cuvinte, când am fost consumatori de cultură autentică?

Oare de ce, atunci când o comunitate își trece în revistă personalitățile locale, pomenește doar de poeți, scriitori, artiști plastici, critici literari samd? De ce se mândrește cu acești oameni? Simplu. Pentru că rodul muncii lor dăinuie peste ani și face cunoscută comunitatea în toată regiunea.

Țările nordice au izbutit performanța să transforme cultura într-un bun național. Rezultatul? Au un sistem educațional extrem de performant și cel mai ridicat nivel de trai din Europa. Pentru că o națiune care își respectă cultura, se respectă pe sine.

Poate va veni o vreme când tânguirile unora nu își vor mai avea rostul, pentru simplul motiv că, ea, cultura, va fi așezată la loc de cinste de către națiunea ce a generat-o. Poate…

Dorin ȘTEF

GlasulMM
GlasulMM