EDITORIALUL LUI ANGHEL. Copiii ne privesc. Ce învață de la noi?

De Ziua Educației, vă propun o întrebare incomodă: Dacă un copil ar învăța să trăiască doar urmărindu-ne comportamentul, ce fel de om ar deveni? Ar învăța să citească, să muncească, să respecte și să spună adevărul? Sau să se descurce, sa ocolească regulile, să caute vinovați și să renunțe când apare prima dificultate?

Vorbim mult despre educație. Dar cât timp, câtă atenție și cât exemplu personal îi oferim?

Circulă un text despre exigența examenelor din China. Dincolo de exagerările lui, rămâne o întrebare serioasă: cât de mult suntem dispuși să investim în educație — ca țară, ca familie și ca persoane? Investiția aceasta înseamnă bani, dar și timp, atenție, consecvență și exemplu personal.

Educația începe înainte de prima zi de școală și continuă după ultima diplomă. Se face la masa din bucătărie, pe terenul de sport, la serviciu, pe stradă și aici, pe Facebook.

Se face când ne ținem cuvântul. Când recunoaștem că am greșit. Când ascultăm o opinie diferită. Si când avem curajlu sa spunem: „Nu știu. Vreau să învăț.”

Le cerem copiilor să citească. Ne văd citind?

Le cerem respect. Cum vorbim noi despre ceilalți?

Le cerem cinste. Ce spunem când cineva „se descurcă” încălcând regulile?

Le cerem să lase telefonul. Câtă atenție le oferim noi, fără un ecran între noi?

Ce se întâmplă cu lecția de la școală când exemplul de acasă o contrazice?

Ca părinte, bunic și fost cadru didactic, mă includ în aceste întrebări. Și eu am de răspuns la ele.

Părinții au nevoie de timp și sprijin pentru a fi prezenți în viața copiilor. Profesorii au nevoie de respect, condiții bune și încredere. Bunicii au nevoie să fie ascultați și pot oferi, la rândul lor, răbdare și experiență. Prietenii pot încuraja un efort sau îl pot ridiculiza.

Iar cei care conduc instituții au obligația să transforme promisiunile despre educație în decizii, resurse și propriul exemplu.

Copii și tineri, și vocea voastră contează: întrebați, cercetați, cereți explicații! Spuneți-ne ce vă ajută să învățați și ce vă descurajează. Asumați-vă efortul de a vă construi pregătirea, chiar când rezultatele întârzie.

Mi-aș dori sa cultivam impreuna o educație în care exigența merge alături de încurajare, libertatea de responsabilitate, iar cunoștințele de caracter.

Să putem spune unui copil: „Ai greșit. Hai să înțelegem și să îndreptăm.” Să-l ajutăm să încerce din nou, fără să-i facem noi toată munca. Să-i respectăm întrebările și să avem curajul de a ne revizui propriile răspunsuri.

Astăzi, să le mulțumim profesorilor care ne-au deschis mintea și ne-au dat încredere. Și să ne asumăm fiecare o schimbare concretă: o conversație adevărată, o carte citită împreună, o promisiune respectată, o greșeală recunoscută.

Vă invit să răspundeți, indiferent de vârstă: Ce lecție primită de la cineva, ati pastrat-o toata viata si vă dă putere și astăzi? Și ce putem schimba fiecare, de mâine, incepand cu noi, pentru ca educatia sa se vada mai mult in felul in care traim?

CRISTIAN ANGHEL