EXCLUSIV AZILELE GROAZEI (9). Interviu cu fostul director al Direcției de Asistență Socială Baia Mare, pe tema azilelor groazei

Cazul azilelor groazei, care a zguduit întreaga țară, readuce în actualitate problemele din sistemul de asistență socială. Am stat de vorbă cu Bogdan Gavra, cel care a fost mulți ani directorul Direcției de Asistență Socială Baia Mare, pentru a obține o radiografie mai clară a situației din Maramureș, dar și pentru a afla cum s-a putut ajunge la cazurile șocante care acum ies la iveală, la nivel național.

REPORTER:

Am văzut cu toții lucrurile care s-au întâmplat la nivel național, în cazul căminelor de bătrâni. Cum s-a ajuns aici?

BOGDAN GAVRA:

Din păcate, la nivel național este un sistem care este defect, ca să mă exprim un pic mai plastic, pentru că politicul a intervenit și acolo unde nu ar fi trebuit să intervină. Din acest punct de vedere, politicul trebuia doar să facă partea de legislație și să stabilească autoritățile care trebuie să intervină și să verifice, acum vorbim de centrele sau azilele de bătrâni, dar orice tip de serviciu social, și după aceea să se poată lua măsurile necesare.

În Baia Mare, cât am coordonat Direcția de Asistență Socială, astfel de lucruri nu s-au întâmplat. Am reușit, chiar dacă nu aveam pârghii directe ca și entitate, în căminele private, să stabilesc o oarecare colaborare, tocmai în ideea de a vedea ce se întâmplă în aceste centre. Nu erau probleme la data respectivă.

R: Care ar fi soluțiile? Probleme cu centrele private au fost și în Baia Mare.

BG: Din punctul meu de vedere, acesta este viitorul: centre la nivelul de municipii reședință de județ cu 100-150 de locuri, care să fie gestionate de autoritatea publică locală și atunci ai toate pârghiile să verifici tot ce se întâmplă acolo. O rezolvare este realizarea unui unui centru rezidențial pentru seniorii băimăreni, în locul Școlii 7 de pe Valea Borcutului. Un cămin cu aproape 150 de locuri, la standarde occidentale și atunci autoritatea publică locală și-ar face datoria, nu doar declarativ.

Mai am o oarecare nedumerire referitor la aparținătorii acestor bătrâni, care nu au semnalat sau nu au fost destul de contrariați că își duc tatăl sau bunicul într-un astfel de centru, mai ales că îți impune program de vizitare. Tu ca și copil, trebuie să ai posibilitatea să mergi oricând să verifici în ce stare e tatăl sau bunicul tău. Din punct de vedere al educației sociale, trebuie să ne îndreptăm și spre ceea ce trebuie să facă aparținătorii sau cei responsabili cu îngrijirea acestor grupuri defavorizare, fie că este vorba de bătrâni, copii sau persoane cu dizabilități. În momentul în care ai un feed-back de la aparținători, că într-un astfel de centru care este privat, se întâmplă astfel de lucruri care nu sunt compatibile cu empatia socială, atunci poți să mergi și să sesizezi alte instituții și să intervii. Dar în momentul în care nici măcar aparținătorii nu sesizează lucrurile care se întâmplă acolo, este destul de greu.

R: Ce spuneți despre finanțarea pe care o primesc centrele de bătrâni?

BG: Este o problemă. Eu am făcut o analiză în urmă cu câțiva ani și pentru a avea un centru care să fie autosustenabil, mă refer aici la nivel de autoritate publică locală, trebuie să aibă de la 50 de locuri în sus. Atunci se poate autosusține. Trebuie găsită o balanță între partea aceasta de finanțare. Finanțarea trebuie să meargă în primul rând de la familie și în al doilea rând de la autoritatea publică locală.

R: Cum comentați faptul că centrele private nu pot fi controlate?

BG: Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială, care este cea care acordă licențierile pe tipul de servicii – acreditarea se dă pe entitate, iar licența se dă pe fiecare tip de serviciu și pentru fiecare locație – nu trebuie să mai acorde licențe acolo există suspiciune de abuz împotriva unei persoane vulnerabile. Ei, ca să acorde licența, trebuie să intre în spațiul respectiv. Ori dacă acolo se desfășoară o activitate și nu au cerut licență sau acreditare, atunci trebuie să intervină poliția, pentru că este o activitate sau un serviciu care se prestează fără să aibă niciun act din punct de vedere al legalități desfășurării serviciului respectiv.

R: Cum vedeți Maramureș la capitolul centre de bătrâni?

BG: Din punctul meu de vedere, Maramureșul, din punct de vedere al centrelor care se ocupă de această problemă a persoanelor vârstnice, stă relativ bine. De ce spun acest lucru. Căminul de bătrâni din Baia Sprie este într-o etapă de reabilitare, deci vor fi condiții mult mai bune. Epsicopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului a făcut demersurile pe lângă Primăria Coroieni și a intrat într-un parteneriat și astfel episcopia gestionează Căminul de Bătrâni din Coroieni, unde sunt condiții infrastructurale extraordinare și personal dedicat. La Coruia, din nou, este un serviciu administrat de Primăria Săcălășeni. Sunt centre noi, unde au fost primari destoinici, care au făcut aceste centre și le-au dimensionat în jurul a 50 de persoane ca să se autosusțină. În ultimii 5-6 ani au apărut și pe raza municipiului Baia Mare, dar și în județul Maramureș, multe cămine private. Acum, aparținătorii au posibilitatea să meargă și să viziteze aceste centre și să hotărască unde duc persoana vârstnică să fie cazată. Acum aparținătorii au de unde alege, nu sunt obligați să-l ducă într-un singur loc.

R: De ce s-a aflat doar acum de aceste probleme?

BG: Eu am o problemă cu cei care lucrează în sistemul de asistență socială sau în învățământ, să zicem. Aici nu poți să mergi și să faci ceva mecanic, doar pentru o sumă de bani. Dacă nu ai empatie nu reușești să faci nimic. Din ce am văzut și am citit la nivelul Voluntariului, lipsa empatiei pentru mine a fost strigătoare la cer. Din punctul meu de vedere, trebuia să nu se ajungă niciodată aici, dacă legislația și instituțiile își făceau treaba. Putem vorbi despre cazurile cu persoanele care au fost abuzate, cele cu probleme psihice. S-a ajuns în cele din urmă ca DIICOT-ul să facă acolo cercetări. Acum se pare că a venit rândul centrelor pentru bătrâni. Eu sper să fie un semnal pentru orice tip de centru sau orice tip de serviciu, nu doar la bătrâni, pentru că avem probleme și la persoanele cu dizabilități, în zona copiilor și să nu se mai întâmple aceste orori.

R: Probleme au fost și-n Maramureș, cel mai recent cazul de sclavie din Maramureș Istoric, iar mai de mult au fost probleme la centrul din Poienile de Sub Munte. Nici județul nostru nu face cinste, la acest capitol.

BG: Aici vorbim de alte categorii de persoane, cele cu dizabilități. În Poienile de Sub Munte era un centru gestionat de DGASPC, iar acolo lucrurile ar fi trebui să fie știute și să se rezolve cât mai rapid și să nu se mai întâmple. În cazul persoanelor vârstnice, la nivel național, problema este în centrele private, nu în cele publice. Acum legislația trebuie să fie cât mai clară, iar cei care trebuie s-o aplice să știe s-o aplice și să și facă acest lucru. Pentru că este și o carență legislativă în acest moment. Eu vă spun sincer, ca director al DAS Baia Mare, nu puteai să intri într-un cămin de bătrâni privat din Baia Mare, era violare de domiciliu. Doar dacă reușeai o înțelegere amiabilă, ca să intri și să vezi ce se întâmplă acolo, în rest nu ai niciun drept. În schimb, dacă este o instituție publică, atunci este altceva. Și la aceste centre private, legislația trebuie să fie mult mai drastică.

Ana-Maria HOJDA