Farmacii, cazinouri și biserici
Se spune că imaginea pe care o rețineau pe retină călătorii care intrau în orașul medieval (numit azi) Baia Mare era aceea a femeilor care spălau nisipul aurifer în albia pârâului Săsar, în timp ce soții lor, minerii, coborau în galerii săpate în formă de puț, de unde extrăgeau minereu, pe care apoi îl zdroberau și îl măcinau. Din acest motiv, urbea ar fi primit denumirera de Cetatea râul Domnițelor (Civitas Rivulus Dominarum).
Șapte secole mai târziu. Aceiași cetate. Din păcate nu e o cetate industrială și nici o cetate universitară, dar asta e o altă discuție. Călătorii străini care poposesc în Baia Mare, în anul de grație 2023, vor remarca alte elemente recurente și definitorii: puzderia de farmacii, semnalate cu o cruce verde, pe un panou luminos, apoi sălile de jocuri de noroc, de regulă acoperite cu geamuri mate, pentru a proteja identitatea dependenților de câștiguri facile și, în fine, un păienjeniș de lăcașuri de cult (biserici, catedrale și capele), în cartiere și periferiile orașului (în total, circa 50, la o populație de aproximativ 130.000 de locuitori).
Ce concluzii ar putea trage vizitatorii străini despre populația băștinașă? Că e extrem de suferindă, motiv pentru care cererea la medicamente este copleșitoare, iar cei din industria farmeceutică nu fac decât să aplice regula economiei de piață (cerere și ofertă). Că oamenii își toacă toate veniturile și agoniselile la rulete și pariuri, în speranța (deșartă) că se vor îmbogăți peste noapte, pentru că sunt extrem de naivi și cred orbește în zeul norocului. Că populația autohtonă e cu frica lui Dumnezeu și e marcată de o profundă pioșenie, motiv pentru care nu lipsește de la duminicalele întâlniri cu slujitorii lăcașurilor de cult (după ce toată săptămâna s-a drogat cu medicamente și a spart banii pe jocuri de noroc). Năravuri într-o combinație toxică, am putea spune.
Oare așa să fie? Evident că nu. Toată lumea știe că, în realitate, lanțurile de farmacii au apărut ca urmare a lejerității cu care statul permite ample și fără sfârșit campanii de publicitate pentru așa-zisele suplimente alimentare vândute în farmacii fără recomandarea medicilor. Aceiași politică de orientare a banilor către bugetul de stat cu orice preț (chiar și cu prețul etichetării societății ca fiind imorală) a favorizat proliferarea cazinourilor. Cât privește povestea lăcașurilor de cult, explicația vine din câștigarea tuturor libertăților, odată cu căderea cortinei de fier a regimului comunist. Românii nu sunt nici mai credincioși, nici mai puțin credincioși, în ultimii 30 de ani. Doar că azi avem mai multe temple decât ieri. Și nimănui nu-i pasă cât sunt de goale sau de pline.
Baia Mare își găsește cu greu cadența după o perioadă complicată, în care mineritul a sucombat, iar de platformele industriale s-a ales praful și pulberea, în detrimentul unor reprezentanțe ale rețelelor de supermarketuri. Am putea spune că, mai degrabă e nevoie de un “proiect de urbe”, asumat de către comunitate, care să răspundă la întrebarea: Încotro ne îndreptăm? (după exemplul orașelor Cluj-Napoca și Oradea).
