ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE. Tămăduitoarea de ocazie și sinucigașul bețiv

Nu vreau să par un neancorat în realitate, un antiprogresist, un înapoiat, nu sunt nici cel mai îndoctrinat conservator, dar nici nu mă pot așeza pe bancă și să aplaud frenetic când așa-zișii ,,OPEN MINDS” elucubrează cu pledoarii total nefundamentate referitoare la starea de spirit, la reculegerea unei persoane după momente neplăcute ce i-au intruzionat viața.

Acești “erudiți” sau “omniscienți”, după ce s-au întâlnit accidental cu două-trei rânduri citite pe sărite din operele literare ale liderului spiritual din Tibet, sau dacă au răsfoit, evident, tot din greșeală, vreo carte a fondatorului curentului spiritual Neo-Sannyas, se autoproclamă propovăduitori ai noilor metode de restabilire a psihicului, inventatori ai măsurării înclinației sufletului alunecând pe panta pierzaniei, echilibratori ai stărilor obnubilatorii pentru cei ce confundă șireturile cu cravata atunci când vor să-și ancoreze trupul de creanga unui copac sau de conducta de gaz aflată deasupra ușii.

Autorul actului suicidar nefinalizat, aflat încă în delir în urma traumelor produse de hipoxie, își privește incoerent interlocutorul ce tocmai se pregătește să-i repare starea emoțională. Fiind martor la un astfel de dialog în timp ce așteptam să fiu chemat într-o sală frecventată de justițiabili, îmi permit a-l reproduce, în rândurile ce urmează, așa cum l-am perceput.

Tămăduitoarea, atentă la stângăciile și nervozitatea proaspătului scăpat din laț, începe:

– Sunteți tare agitat! Vă este frică de judecător?

– Nu, nici vorbă. Mă gândesc numa!

– La ce vă gândiți?

– Mai bine mă lăsau să mor. Am vrut și io să mă spânzur! Atât am vrut! Și… mi-o tăiat funia cu care mă agățasem! Nu m-o putut lăsa în pace! Mare păcat!

– Vai, nu-mi place karma dumneavoastră.

Sinucigașul, auzind cuvântul ”karmă”, o privi lung pe curioasa din stânga lui și instinctiv, își duce mâna în zona în care funia făcuse presiune pe trahee, crezând că poate femeia vorbește de urme. Apoi, continuă:

– Aici nu-i vorba de nici o karmă sau cum îi spuneți dumneavoastră. Pe mine m-o chemat dracu la el și vecinu Ilie s-o hărnicit să taie frânghia. Eu trebuia să fiu acum în iad, lângă prietenii mei de pahar.

– Știți, eu am studiat pozitivismul. Aș vrea să vă deconectez de la starea asta și să vă ajut pentru a fi la fel ca înainte.

– Sunteți vrăjitoare?

– Nu. Sunt terapeut și lucrez cu armonia spirituală.

– Până una-alta, în timp ce dumneavoastră lucrați cu armonia spirituală, aș bea o pițiană. Îmi dați 5 lei să mă duc să-mi cumpăr?

– Pițiană, zici? Ce-i aia?

– Pe scurt, horincă de mălai. Vinde una cu dețu’, aci, vis-a-vis.

– Domnule, eu vreau și mă străduiesc să vă tratez și dumneavoastră nu gândiți pozitiv deloc. Îmi refuzați vehement ajutorul.

– Iertați-mă, doamnă dragă. Vă ascult!

– Ce v-a determinat să doriți a vă lua viața? Sunteți irascibil?

– Doamnă, eu am 4 clase. Nu prea înțeleg ce ziceți.

– Simțiți cum spiritul lui Dalai Lama vă pătrunde?

– Vai de mine! Io totuși aș bea o pițiană, numa-mi arde buza și dumneata mă tot întrebi lucruri de-astea ciudate.

– Marele Maestru poate intra în conștiința dumneavoastră, dacă vă lăsați sufletul în grija mea. Văd că aveți potențial de energie pozitivă.

Bietul revenit dintre cei morți se uită la vecina lui de scaun și cu mâna dreaptă ușor tremurândă își face semnul crucii și zice:

– Totuși, de-mi dați 5 lei, las pe cine vreți să intre în conștiința aia. Fiți bună și dați-mi. Vă văd îmbrăcată bine, știu că sigur ați avea 5 lei.

– Sunteți pierdut și energiile negative sunt mai puternice. Vă copleșesc. Eu am vrut să vă tratez, iar dumneavoastră nu aveți respect pentru Învățăturile Marelui Maestru. Am mai avut pacienți obraznici și neascultători, dar nici chiar așa cum sunteți dumneavoastră.

– Ce pacient, doamnă??? Nu m-ai văzut de când ești, te-ai băgat în seamă cu mine și, când ți-am cerut 5 lei, n-ai vrut să-mi dai. Și tot eu sunt obraznic?

Eram atât de absorbit de dialogul celor doi încât aproape că uitasem pentru ce mă aflu acolo. Îmi privesc ceasul și gestul meu îi distrage atenția domnului cu pițiana de la discuția reintegrării în absolut inițiată de doamna pregătită să recupereze suflete pierdute. Duhnind a alcool și țigări, mă întreabă direct:

– Domnu’, n-aveți 5 lei?

– Ba da. Și vă dau chiar 10, dacă-mi spuneți de ce ați vrut să vă luați viața?

– Dumneata ai tras cu urechea la ce-am vorbit cu doamna asta doctor sau ce zice că o fi?

– Da.

– No bine! Fii atent, domnu’. M-am spânzurat din cauza unei femei ca asta de lângă mine. Atâta mi-o tot futut capul cu neajunsurile mele încât, beat fiind și plin de remușcări că am ajuns un ratat, am hotărât să-mi pun capăt zilelor. Oricum părea că nu sunt bun de nimic.

Specialista în creșterea nivelului de fericire se ridică de pe scaun, își proptește mâinile-n șolduri și uitând că se află în fața ușii unei săli de judecată, începe:

– Ascultă mă, netotule, mă, băutorule, tu pentru 5 sau 10 lei, îi spui unui negru străin motivul încercării tale de sinucidere? Eu trag de tine de jumătate de ceas să-ți activez energiile pozitive și tu te vinzi pentru 5 lei? Să-ți fie rușine, mă, nenorocitule!

Bietul reînviat se lasă ușor pe spate, ridică ușor mâinile în zona capului, încercând parcă să facă un scut împotriva unui iminent atac și din spatele palmelor ce-i acopereau fața, zice:

– Doamnă, io nu știu ce doctor ești sau te dai, dar ești mai bolundă ca mine. De aveam una ca tine acasă, eram spânzurat de două ori până acum și fără greș. Stau și mă întreb ce energii vrei tu să activezi în mine, când eu n-am mâncat de două zile nimic și nici n-am băut de ieri. Lasă-mă, doamnă, în pace, că mă duc de aici să nu te văd cât oi trăi.

Intuind că doamna cu karma la purtător și cu științe aprofundate în stări de meditație ori transcendentale poate scăpa pozitivismul de sub control, mă ridic și fac un zid între cei doi. Văzându-mă, își mai domolește elanul răzbunător, dar limbarița-i continuă:

– Așa sunteți voi, bărbații! Vă apărați unul pe celălalt și ignorați Învățăturile Maeștrilor de la care eu am deprins arta vindecării și a comunicării cu spiritul bolnav.

Năucit de abilitățile doamnei vindecător și văzând-o mai degrabă ca pe o specialistă în comunicare paraverbală, scot o bancnotă de 10 lei, o ofer discret proaspătului scăpat de Ilie de sub presiunea funiei și mă retrag în sala de judecată unde, de fapt, eu chiar aveam treabă.

După depoziția din fața judecătorului ies în hol unde magiciana racolase un alt rătăcit prin viață și prin meandrele aburilor etanolici și fără să vreau am auzit:

– Simțiți cum spiritul lui Dalai Lama vă cuprinde?

Am ieșit repejor și fără să privesc în spate. N-am vrut să-i fur doamnei nici spiritul și nici karma pe care o avea de împărțit cu unul-altul, mai rătăciți, așa.

Astfel de alienați umblă nestingheriți printre cei cu spirite și karme pierdute!

Am zis și zic ce aud sau văd! (din vol. Eroziunea elitelor, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2024)

Dorin Ioan Coste