IREPARABILĂ PIERDERE. Poetul Ioan Es. Pop a încetat din viață

Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă durere încetarea din viață a poetului Ioan Es. Pop. Acesta s-a născut la Vărai, județul Maramureș, la 27 iunie 1958  A absolvit, în 1993, Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română – limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.

Ca student a activat în cenaclul ”Nord” al revistei studențești omonime, fiind, între 1981 și 1983, și redactorul șef al acestei publicații. Din 1987 a participat la ședințele cenaclului ”Universitas din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994. A fost editor-șef al ”Ziarului de duminică”, supliment al ”Ziarului financiar”, și editor senior al revistei „Descoperă”.

”Ioan Es Pop a debutat editorial cu volumul Ieudul fără ieșire în 1994. A publicat apoi volumele Porcec, 1996, Pantelimon 113 bis, Podul, antologie, 2000 Rugăciunea de antracit/ The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, 2002, Petrecere de pietoni, 2003 Confort 2 îmbunătățit (împreună cu Lucian Vasilescu), 2004, Lumile livide / The Livid Worlds, antologie bilingvă, 2004, No Exit, antologie, 2007, Unelte de dormit, 2011, Arta fricii, 2016. Poezia lui a fost tradusă în mai multe limbi europene și asiatice”, arată Uniunea Scriitorilor din România.

Pentru poezia sa, Ioan Es. Pop a obținut numeroase premii între care: premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994), premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994), premiul de debut al revistei „Poesis” (1994), premiul Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației (1994), premiul Primăriei municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția „Poeții orașului București” (1996), Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul „Cununa de Lauri” a Turnirului de Poezie de la Alicante, 2019, Premiul Național Lucian Blaga, 2024. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer în anul 2004.

Maria STOICA

GlasulMM
GlasulMM