LA PSIHOLOG. Perfecționismul, factor de risc pentru tulburările psihice
Derulând în zona online, în revistele glamouroase sau în reclamele publicitare, putem observa fără să insistăm cu obstinaţie o supradoză de aşa zisă perfecţiune, acompaniată de către un mesaj subliminal despre cum ar trebui să fim pentru a corespunde societăţii din ziua de astăzi.
Astfel încât, dacă ne îndepărtăm puţin şi privim panoramic, vom identifica promovarea unor imagini care realmente nu sunt congruente cu ceea ce se petrece în plan real, dezvoltând pe acest fond, o suferinţă interioară cu privirea la ceea ce “eu trăiesc” versus “cum trăiesc ceilalţi”.
Fantasmăm în legătură cu un miraj pe care, de cele mai multe ori, îl împrumutăm, nefiind al nostru, deoarece, devenind atât de atenţi la ceea ce se doreşte / pretinde din partea noastră, efectiv ajungem în punctul în care ne pierdem pe noi înşine în goana de a urma un anumit trend ce vine impus din exterior (aceste aspecte ne îndepărtează puternic de întrebarea Cine sunt Eu şi ce îmi doresc?).
Presiune din partea societăţii
Această presiune care vine din partea societăţii poate să fie resimţită deseori asemenea unui examen, a unui juriu în faţa căruia prestăm cu anxietate, nesiguranţă şi dorinţa uneori frenetică în a fi acceptaţi. Perfecţionismul atrage după sine ori evitarea ori renunţarea.
Cu toţii suntem beneficiari ai unui set mental şi convingeri personale pe care le-am format de-a lungul timpului, acestea având un corespondent direct în modelele la care am avut acces cât şi în experienţele trăite şi maniera în care noi le-am tradus ulterior.
Dacă mesajele care au venit asupra noastră (încă din fragedă copilărie) cu un puternic impact şi cu o alăturare de cuvinte care sună cam aşa: Trebuie să fii copilul cel mai cuminte / deştept , O altă notă în afară de 10 nu accept, Nu ai voie să greşeşti, Dacă nu te descurci într-o anumită situaţie, lumea o să râdă de tine, Fii atent la limbajul pe care îl foloseşti, altfel te vei face de ruşine, Fii vigilent în tot ceea ce faci, Doar persoanele cu un statut mediocru ar recurge la aşa ceva, Tu trebuie să fii cel mai bun, Trebuie să te descurci mereu şi în orice situaţie şi lista poate continua urmând acelaşi tipar – consecinţele legate de interpretările personale pe care le-am dezvoltat, probabil nu au întârziat să apară.
După cum se poate observa, în exemplele de mai sus, am folosit repetitiv termenul trebuie care atrage după sine o anxietate crescută în legătură cu cerinţele pe care ceilalţi ni le pretind. Astfel încât, dacă în formarea noastră ni s-au alăturat aceste imperative şi condiţii prea pline de semnificaţii negative (indiferent de intenţia bună care se ascunde în spatele acestora), este probabil ca imaginea de sine pe care noi am conturat-o şi întreţinut-o ulterior, să fie una rigidă şi într-o puternică legătură cu cele menţionate mai sus.
Evitarea sau renunţarea are legătură directă cu frica de eşec
Am specificat faptul că perfecţiunea generează evitarea ori renunţarea – în faţa unei provocări; a unei situaţii noi; a unei schimbări; a unui obiectiv care suscită în noi emoţii notabile; cucerirea unui persoane pe care o simpatizăm ş.a.m.d.
Evitarea sau renunţarea în toate aceste cazuri are legătură directă cu frica de eşec; cu teama de a ne asuma potenţiale greşeli; cu nesiguranţa legată de ideea conform căreia nu suntem suficient de buni pentru a realiza ceva cu un maxim succes; cu o stare în care mereu avem impresia că încă nu suntem pregătiţi; cu o voce interioară care ne şopteşte Se poate mai bine decât atât (chiar dacă am realizat o sarcină exemplar); cu o neîncredere în propria capacitate şi cu un talent debordant în a tergiversa sau capitula înainte de a începe măcar.
În cuvinte mai restrânse, a nu ne da voie să FIM, deoarece am fost învăţati prea bine despre cum ar TREBUI să fim…şi anume ”utopici”!
Alexandra MARCU, Cabinet Individual Psihologie (telefon: 0740.984.840)
