LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Borcut

Borcut. Sat aparţinător de oraşul Târgu-Lăpuş, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată între Târgu-Lăpuș și Cufoaia, la poalele Dealului Pietriş; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1331 (Burliget). Populaţie:454 lo­cuitori. Dialect:subdialect crişean (de tranziţie). Numele co­mun al locuitorilor: borcutean, -ă, bor­cuteni, -e / borcuteancă, borcu­tence. Nume de familie derivate din nu­mele localităţii: Borcutean, Bor­cu­teanu, Borcuti. Nume de familie frecvente în localitate:Le­şe, Man. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1868); biserică penticostală (2003). Resurse naturale: livezi, fânațe; izvor de apă minerală, în apropiere de Tg. Lăpuş, pe Valea Drăgoiasa, într-o zo­nă mlăştinoasă. Monument istoric: Monumentul Eroilor de la 1848 şi din cele două războaie mondiale (1935), cruce de piatră amplasată în fața Bisericii “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1331) Burliget, (1381) Burkuth, (1500) Borkwth, (1598) Borkuth, (1733) Borkút, (1854) Borkut, Borcut, (1909-1919) Bor­cut, Borkút, (1968) Borcut. Evoluția numelui localității: Burlighet, Borcut.

Soluții etimologice.Prima atestare documentară consemnează numele de Burliget, care ar putea fi o formă compusă din bur- (= magh. bor “vin; precum vinul”, referitor la izvoarele de apă minerală) + liget (< magh. liget “crâng, pădurice” > rom. reg. lighet “pă­durice” > top. Lighet, pârâu şi lac de acumulare în zona Tg. Lăpuş, în apropiere de satul Borcut). În rest, toate celelalte atestări consemnează numele Borcut (transcris în formule maghiarizate), ceea ce înseamnă că denumirea e veche şi chiar pri­mordială. După istoricul Iosif Kadar (1901), numele satului derivă de la apa minerală existentă în hotarul satului, pe Valea Drăgoiasa, care, adăugăm noi, putea genera un mi­crotoponim local Borcut, preluat din apelativul borcut “izvor de apă mi­nerală” (< ucr. borcut sau magh. borkút < magh. bor “vin” + magh. kut “izvor, fântână”). Mai puţin probabilă derivarea dintr-un n.fam. Borcut (22 de per­soane cu acest nume de familie, în Maramureş) sau Borcuti (63 de persoane). Este evident faptul că toponimul se referă la numeroasele izvoare de apă mi­nerală semnalate în zonă (pe ver­santul sudic al Munţilor Ţibleş). Numele localității (Borcut) este rezultatul unei adaptări fonetice din magh. (Borkut), situație întâlnită și în cazul altor oiconime din județul Maramureș.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).