LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Borșa

Borșa. Oraş (din 1968), județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în extremul estic al depresiunii Maramureş, la confluenţa râului Vi­şeu cu Cisla, în culoarul depre­sional dintre Masivul Rodnei şi Munţii Ma­ramureşului, la 700 m altitudine, la poalele muntelui Pietrosul, în apro­piere de Pasul Prislop, între Moisei și Cârlibaba (jud. Suceava); zonă de mun­te (alt. 657 m). Localitatea se întinde pe 20 de kilometri.

Localităţi compo­nente ale orașului:Baia Borşa, Borşa (reşedinţă). Prima atestare documentară:1365 (Bors). Populaţie:27.611 locuitori (cu localităţile aparţinătoare), 21.967 locuitori (în oraşul Borşa). Gospodării:10.539 (cu localităţile aparţinătoare). Etnii: 25.197 români, 357 ma­ghiari, 141 romi, 21 ucraineni, 17 ger­mani  (cu localităţile aparţinătoare). Culte: 24.387 ortodocși, 895 romano-catolici, 137 adventiști, 123 penticostali, 100 greco-catolici, 41 reformați, 20 martori ai lui Iehova, 4 baptiști, 9 fără religie, 5 atei. Dialect:subdialect mara­mu­reşean. Numele comun al lo­cui­to­rilor: borşean, -ă, borşeni, -e / bor­şeancă, bor­şence. Nume de familie derivate din numele loca­lităţii: Bor­şan (8 persoane). Nume de familie frecvente în loca­li­tate: Ti­miş, Mihali, Danci, Grec, Şteţ­co.

Per­sonalităţi: Popa Lupu San­­drin, că­pi­tan în armata lui Ra­ckoczi şi, ulterior, protopop de Borşa; în sep­tembrie 1717, a organizat ata­cul îm­po­triva hoardelor tătare ce se în­dreptau spre Moldova cu pradă şi pri­zonieri, zdrobindu-le. ♦ Artur Coman (1881-1972), botanist, autor al lucrării Flora Maramureșului (1969). ♦ Artemie An­derco (1853-1877), scriitor, poet, doctor în medicină (1876); a contribuit la înființarea Societății de lectură Dragoșiana. Vol. Jur­nalul (1934). ♦ Gavrilă Mihali Ştri­fundă (1901-1961), primar legen­dar, erou; a împie­dicat anexarea Ma­ra­mu­re­şului istoric la Ucraina, în 1945, după puciul lui Odo­viciuc. ♦ Nicolae Vancea (1909-1974), învăţător, inspector şcolar, jur­nalist, jurist, diplomat, ambasador (în Finlanda, Guineea, Mali, Senegal etc.); pre­fect al jud. Maramureş (august 1946 – aprilie 1949). ♦ Nicoară Timiş (1924-2011), director al Casei Crea­ţiei Populare Maramureş (1967-1992). Iniţiator al manifestărilor Sâmbra oilor, Tânjaua de pe Mara, Hora la Prislop, Târgul cepelor, Festivalul de Datini Mar­maţia etc. ♦ Valerica Ștețco (n. 1949), culegător de folclor, profesor, primar al orașului Borșa. Vol. Poezii populare din Țara Maramureșului (1990). ♦ Titiana Mihali (1950-1991), solistă de muzică populară, supranumită “privighetoarea Maramureșului”; angajată a Ansamblului Maramureșul din Baia Mare; laureată a Festivalului Inter­național de Folclor de la Dijon (1963). ♦ Ioana Ileana Ștețco (1952-2022), poetă. Vol. Phoenix vecina (2010), În doze suportabile, iubire (2011), Școala de fete (2013). Membru al Uniunii Scriitorilor. ♦ Nicoară Mihali (n. 1964), poet, prozator. Vol. Iubiri politice (versuri, 1991), Sărut pe o roată de tren (1993), Rezervația fecioarelor (versuri, 1997) etc.

Instituții: primărie, poliție orășenească, 9 școli gimnaziale, 1 liceu, clubul elevilor, bibliotecă orășenească (din 1956; în prezent deține 19.000 de volume și periodice), cabinete medicale, cabinete stomatologice, farmacii, spital de recuperare, birou notar public, compartiment teritorial al Direcției de Sănătate Publică Maramureș, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, circumscripție sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor, casă de cultură, sediul Ansamblului Folcloric “Cercănelul” (al Casei de Cultură din Borșa), autogară, oficiu poștal, agenții bancare, bancomate; baze sportive: teren sintetic de minifotbal; stațiune alpină de interes național; domeniu schiabil de talie olimpică, stația meteorogică „Iezerul” (din 1955; situată în Căldarea Iezerul Pietrosului, la alt. de 1.785 m). Biserici: 2 biserici greco-catolice (“Înălțarea Sfintei Cruci”, 1996-2007; “Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, 2005-2008); Biserici ortodoxe: “Sfinții Împărați Constantin și Elena”, 1934-1937; “Sfântul Ioan Evan­ghe­listul”, 1717, Monument istoric; “Sfântul Ilie”, 1864; “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1928; “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1956; “Nașterea Maicii Domnului”, 1989; Capela Spitalului de Recuperare; Borsa-Pietroasa: “Înălțarea Sfintei Cruci”, 2006; Borșa-Repe­dea: “Duminica Tuturor Sfinților”, 2002; Borșa Com­plex: “Înălțarea Domnului”, 1992; Borșa-Fântâna: “Izvorul Tămăduirii”, 2002; Biserică adventistă de ziua a șaptea; Bise­rici penticostale (“Sfânta Treime”, 2004; la Gară, pe Rotundu). Așezăminte monahale: Schitul Pietroasa, rit ortodox, construcție de lemn, cu hramul “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, obște de maici (2007); Mănăstirea Prislop, rit ortodox, construcție de cărămidă, cu hramul “Schimbarea la față” (după 1990).

Arie naturală protejată (de interes naţional): Re­zervaţia (ştiinţifică) Pietrosul Mare (re­lief glaciar); Rezervaţia Piatra Rea, cu cascada Izvorul Cailor; Stâncăriile Sâlhoi Zâmbroslavele, rezervaţie pei­sagistică şi geobotanică; Cornu Ne­deii-Ciungii Bălăsinei. Monumente istorice: Biserica „Sf. Ilie Tesviteanul”; Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” (1700). Monument comemo­rativ: Monumentul Eroilor Romano-Catolici din Primul și al Doilea Război Mondial (1971), obelisc din andezit amplasat lângă Biserica Romano-Catolică “Sfântul Francisc de Assisi”. Monumente de for public: Bustul “Găvrilă Mihai Ștrifundă” (2005; în parcul central al orașului). Micro­staţiune balneară sezonieră, de interes local: Băile evreieşti „La cuşti” (Borşa-Fântâna). Obiectiv turistic: Cascada Cailor (90 m), Rezervația Pietrosul Rodnei, Pasul Prislop, Muzeul Rădăcinilor, Schitul Pietroasa, Mănăstirea Prislop (Centru Național de Informare și Promovare Turistică, în oraș; respectiv Centru Local de Informare și Promovare Turistică, în Pasul Prislop). Manifestări tradiţionale locale:Nedeia de la Prislop, târg anual ce se des­făşoară la gra­niţa dintre Maramureş şi Moldova, devenit (din 1968) Festivalul Internațional de Folclor „Hora la Prislop”; Festivalul Național de Folclor „Nopți de Sânzâiene” (se ține în 24 iunie; se organizează din 1982). Târg săptămânal de mărfuri şi animale (miercuri).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1365) Bors, (1473) Bors, (1475) Borswafalwa, (1720) Borsa, (1828) Borsa, Borse, (1851) Borsa, (1909-1919) Borşa, Borsa (cu cătunele Borşa-Hăndal, Borsabánya), (1968) Borșa. Evoluția numelui localității: Borș, Satul lui Borș, Borșa.

Soluții etimologice.Referitor la numele localității, o ipoteză improbabilă, dar care a făcut carieră în secolul al XX-lea, a fost cea lansată de I. Mihalyi de Apşa (1900): “Borş = Borşa, e nume dacic, din bora = furtună, for­mat ca şi Apşa, Cupşa, Harşa etc.”. Al. Filipaşcu, au­torul Istoriei Maramureşului, reia ideea fără rezerve: “Din cuvântul dac bora «vifor»”; iar în anul 2000, autorii unei monografii a lo­calităţii declară ferm: “Aşezarea are o denumire dacică, aşa după cum o găsim pomenită prima dată în do­cumente (Borsa), din bora, care înseamnă furtună, aşa cum s-a format şi Apşa (loc între ape), Cupşa sau Harşa”. În aceeaşi monografie sunt trecute în revistă şi alte ipoteze etimologice: “În anul 1870, un strălucit cărturar al Borşei, preotul protopop Alexiu An­derco publică o schiţă monografică a Borşei, în paginile revistei «Familia» condusă de Iosif Vulcan. După An­derco, numele de Borşa vine de la cuvântul slav abârşia, care abreviat a devenit cuvântul Borşa. Obârşia este locul de unde pornesc apele”. Simion Bărnuţiu, marele cărturar transilvănean, ar fi apropiat numele localităţii Borşa de italianul borse “pungă”; ipoteză agreată și de P. Bilțiu (2013).

Evident, originea de­numirii localităţii trebuie căutată mai degrabă printre antro­ponime: “Borşa, derivă, fără îndoială, din n.pers. sl. Borša, diminutiv format cu suf. -ša al lui Borislav sau Borivoj”, susţine N. Drăganu (1933). I. Pătruţ (1974) este de părere că Borşu, Borşul, Borşa au acelaşi radical, cu suf. –ş-, cf. der. ceh. Boršov, Boršice, pol. Borszowicw etc. Recunoaștem că ipoteza e greu de combătut fără argumente solide, cu atât mai mult cu cât atestările documentare reţin, pentru localitatea maramu­re­şeană, formele: Bors, Borswa(falwa), Borsa, Borse, iar localităţile din țară cu nume identic sau asemănător (Borsa, Borsani, Borseni, Borşa, Borşoaia) sunt situate doar în partea nordică a teritoriului locuit de români (județele Bacău, Neamţ, Maramureş, Cluj, Bihor), în apropiere de graniţa cu populaţii de etnie slavă (ruşi, ruteni), dar şi în Transilvania de centru (cum ar fi Valea Bor­şului, din hotarul comunei Săncel, jud. Alba, toponim ce păstrează amin­tirea unei localităţi azi dispărute, dar atestate mai întâi în anul 1341, sub forma Bursiyacobfalva).

Să mai notăm că în două documente, an­terioare anului de atestare a lo­ca­lităţii, apare un oarecare Borşa: într-unul se menţionează că regele Carol Robert dăruieşte, în anul 1307, cetatea Vinogradovo lui Beke, fiul comitelui Toma din neamul Borşa; în al doilea document se aminteşte de voievodul Transilvaniei, pe nume Roland Borş (1281-1293). Ar fi plauzibilă, deci, ipoteza că localitatea să-şi fi luat numele de la un voievod local Borş (transcris Bors), căruia, ulterior i s-a adăugat, ca în alte numeroase ca­zuri, sufixul toponimic -a. De altfel, şi în prezent, în judeţul Maramureş sunt atestate numele de familie Bors (11 persoane), Borş (11 per­soane), Borşa (19), Borsa (7), Borşe (26), Borse (7). Iorgu Iordan (1983) consideră că numele de familie Borşa provine din sl. Borša, F. Miklosich (cf. DOR: 209) îl derivă din tema Bor(u) (< sl. bora “luptă”), iar N.A. Contantinescu porneşte “de la tema Borş, sub­stantiv, dar poate fi alt radical”. Greu de spus dacă acel personaj Borş a fost întemeietorul satului sau doar un voievod local din pe­rioada medievală.

Din punctul nostru de vedere, prezența sufixului –a ne permite să emitem ipoteza că la originea oiconimului a stat un microtoponim local care a inclus antro­ponimul Borș (de genul *Cătunele lui Borș sau *Dealul lui Borș, devenit ulterior Borșa), dat fiind faptul că acest sufix e dat, în general, oiconimelor care provin din micro­toponime.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).