LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Bușag

Bușag. Sat aparţinător de oraşul Tăuţii-Măgherăuş, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în apropiere de con­fluenţa Lăpuşului cu Someşul, între Tăuții-Măgherăuș și Merișor, la 10 kilometri vest de Baia Mare; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară:1493 (Bwyakfalwa, Bw­sak, Bwssak, Bwsagh). Populaţie:548 locuitori. Dialect:subdialect cri­şean. Numele comun al locui­tori­lor: buşegan, -ă, buşegani, -e, (buşă­gan) / buşegancă, buşegance, (buşă­gancă). Nume de familie derivate din numele localităţii: Buşegan, Buşecan, Buşekan (377 de per­soane). Nume de familie frecvente în loca­litate: Motica, Mureşan. Instituții: haltă CF, cămin cultural, biserică greco-catolică (în construcție), biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1866). Resurse naturale: curs de apă (râul Someș), teren arabil, bălți, lacuri, pescării (Balta Bușag). Monumente de arheologie: așezare, paleolitic superior, Cultura Gravettian (punct Coasta Bușagului), sit arheologic; așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct Pe tog).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1493) Bwyakfalwa, Bw­sak, Bwssak, Bwsagh, (1648) Bu­sak, (1851) Busák, (1909-1919) Buşac, Buság, (1968) Bușag. Evoluția numelui localității: Satul lui Bușac, Bușac, Bușag. Soluții etimologice.Legat de originea numelui acestei localități, Dariu Pop (1938) amintește ipoteza propusă de cercetătorii maghiari: “După mărturiile istoriografilor unguri, în vechime, numele acestui sat a fost Buiac, dar, fireşte, acest nume a fost transformat mai târziu aşa, ca să devină ungureşte, Buság, adecă ra­mură tristă (!)”. Replica a venit patru decenii mai târ­ziu, din partea lui I. Pătruț, care indică, în mod corect, originea antroponimică: “Sat atestat în 1493, Bwyakfalwa, formă, evident, greşită, Bwsak, Bw­ssak, Bwsagh, Busak, Busák, poartă, cred, un nume de persoană omofon. Un Buşaga stolnic apare în câteva documente din Ţara Românească din anii 1428, 1429. Buşag, Buşaga sunt derivate faţă de Buşa, n.fam., Buşe, n.fam., Buşu, pren.”. Analizând etimologia numelui Buşaga, Buşagă, I. Iordan (1983) îl com­­pară cu Buşa (< bg. Buša sau ucr. buša “vas în care se pune la sărat peştele”); “suf. -(e)ag(ă) s-a pu­tut lipi la apelativul buşă, ipotetic, provenit din ucr. buša”.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).