LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Chechiș

Chechiș. Sat aparţinător de comuna Dumbrăviţa, zona Chioar, Zona Me­tropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Loca­litate situată în depresiunea Baia Mare, pe valea Chechiş, între Dumbrăvița, Coruia și Ocoliș; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară:1405 (Kekes). Populaţie:907 locuitori. Dialect:subdialect cri­şean. Numele comun al locui­to­ri­lor: chechişan, -ă, chechişeni, -e / che­chişancă, chechişence. Nume de familie derivate din nu­mele localităţii: Chechişan (17 persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Bor­cuti, Cupar, Ignat. Personalităţi: Dragomir Ignat (1947-2019), profesor, poet, jurnalist, inspector la Inspectoratul Școlar Județean Maramureș. Vol. Risipiri (2007), Biblioraftul cu sentimente (2010), Privirea de promoroacă (2011). Instituții: grădiniță (înv. preșcolar), agenție poștală; baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Macii Domnului”, 1824). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Chechișel), teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (2010).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1405, 1463) Kekes, (1566) Ola Kekes, (1600) Olahkekes, (1828, 1851) Oláh-kékes, (1909-1919) Tetiş, Oláh­­­kékes, (1968) Chechiș. Evoluția nu­melui localității: Chechişul Românesc, Chechiș.

Soluții etimologice.Che­chiş a fost, dintotdeauna, un sat ro­mânesc, dovadă atestările docu­men­tare de genul Oláh-Kékes (=Chechişul Românesc). Și totuși, de­numirea actuală nu pare a avea nimic cu limba română, evident, fiind opera re­prezentanților administrației maghiare. În încercarea de a desluși originea acestui oiconim, I. Iordan propune o derivare din an­troponimul maghiar, devenit poreclă, Kekes (< adj. magh. kékes “albăstrui”). În timp ce pentru G. Kisch, forma Kekes (> rom. Checheş > Chechiş) provine din magh. kek “albastru” (+ suf. -es) şi s-ar referi la culoarea pădurii.

În opinia noastră, nu­mele oiconimului derivă din hidro­nimul Chechiş, care provine din magh. kékes “albastru”. Cu alte cuvinte, numele localității (Chechiș) e o adaptare românească după denumirea folosită de administrația maghiară (Kékes). E. Petrovici (1970) analizează derivarea: “Faptul că apela­tivului magh. kék s-a adăugat suf. rom. -iş, înseamnă că aceste topo­nime au fost preluate de români din maghiară şi adaptate specificului limbii române”.

Adjectivul magh. kékes a însoţit iniţial un apelativ (probabil vale). De­numirea veche (*Valea Albăstruie) a fost tradusă în limba ma­ghiară de autorităţi (Kékes pataka). Ulterior s-a renunţat la apelativ (Pataka) şi a rămas doar determinantul (Kékes), care a dattop. rom. Checheş, apoi Che­chiş (precum în cazul oiconimelor Aspra, Bistra, Larga, Repedea, Săbișa, Strâmbu etc.). Deci e posibil ca denumirea ro­mânească, veche, să fi fost Valea Albăstruie, de la numele hidro­nimului numit azi Che­chişel. De menționat că, în județul Sălaj, mai există o localitate cu nume identic, având, probabil, aceiași etimologie.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).