LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Ciuta

Ciuta. Sat aparţinător de comuna Bicaz, zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată în extremitatea vestică a judeţului Maramureş, pe valea Ciuta, la poalele Culmii Codrului, între Bicaz și Babța; zonă de deal.

Prima atestare documentară:1461 (Nyres). Populaţie:203 lo­cu­itori. Dialect:subdialect cri­şean, grai someşean. Numele co­mun al locuitorilor: ciutean, -ă, ciu­teni, -e, (ciutan) / ciuteancă, ciutence. Nume de familie derivate din nu­mele loca­lităţii: Ciutan, Ciutău (12 persoane). Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1937; filie a parohiei Corni, până în anul 2000); biserică penticostală (2004). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Ciuta), fond forestier, pășuni. Monument comemorativ: Cruce-Monument pentru Eroii din Primul Război Mondial (1942), amplasată în fața bisericii; Monumentul Eroilor din cele două războaie mondiale (2003).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1461) Nyres, (1543) Kys­nyres, (1553) Nye­res, (1554) Kiws Nyres, (1733) Csuta, (1760) Szilágy Kis Nyres, (1850) Csuta, (1854) Kis-Nyres, (1913) Szilágynyires, (1909-1919) Ciuta, Kisnyires (Szi­lágykisnyires), (1968) Ciuta. Evoluția numelui localității: Mes­teacăn, Mestea­că­nul Mic, Mes­teacănul Mic de Sălaj, Mes­tea­căn-Sălaj, Ciuta. Numele vechi: Mesteacănul Mic.

Soluții etimologice.Vechea de­nu­mire a satului co­drean este Mestea­cănul Mic (Kis Nyres), iar deter­minantul se ra­por­tează la Mireşul Mare (Nagy Nyires), din zona Chioar. Din 1733, în do­cumente este consemnată o denumire nouă, Ciuta, preluată dintr-un microtoponim local preexistent Ciuta (pâ­râu şi vale la poalele Culmii Co­dru­lui). Probabil schimbarea a venit pe fondul reformei administrative de la mijlocul secolului al XVIII-lea, din comitatele maghiare, când au fost eliminați, printre altele, numeroși termeni repetitivi: cu denumirea de Kys Nyires erau consemnate localitățile Ciuta și Mesteacăn. De precizat că, în judeţul Maramureş este ates­tat şi numele de familie Ciuta (15 persoane), derivat din s. ciută, dar se pare că nu de aici derivă oiconimul, ci de la hidronim. După Unirea din 1918, ad­ministraţia românească a optat pentru varianta Ciuta. De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic(în jud. Buzău și Caraş-Severin).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).