LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Coruia

Sat aparţinător de comuna Săcălăşeni, zona Chioar, Zona Me­tropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe malul Lăpuşului, între Chechiș și Coaș, la sud-est de Săcălăşeni; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară: 1566 (Ka­rwlya). Populaţie:832 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: co­ru­ian, -ă, coruieni, -e / coruiancă, coru­ience. Nume de familie derivate din nu­mele localităţii: Coruian, Co­ru­iean (44 de persoane). Nume de familie frecvente în loca­litate: Avram, Conţ, Lupşe, Moje, Tomşe. Instituții: școală primară, centru de bătrâni, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Adormirea Maicii Domnului”, 1997); biserica monument (“Sfânta Ana”) se află în custodia parohiei ortodoxe; biserică penticostală (filială a bisericii din Remetea Chioarului), Sală a Regatului a organizației religioase Martorii lui Iehova. Resurse naturale: curs de apă (râul Lăpuș), teren arabil. Monumente istorice: Cimitirul evreiesc (sec. XVIII); Biserica de lemn „Sf. Ana” (1794); Clopotniţa de lemn a bisericii (sec. XIX). Monument comemorativ: Crucea Monument în me­moria Eroilor (1946-1947, refăcută în 1977). Ma­ni­festări tradi­ţio­nale lo­cale:Săr­bă­toarea cireşelor (la sfâr­şitul lunii mai).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1566) Ka­rwlya, (1603) pagus Karulya, (1639) Karullya, (1733) Karuly, (1750) Koroje, (cca. 1800) Carue, (1850) Kerullye, (1854) Karullya, Căruliea, (1913) Karuly, (1909-1919) Coruia, Ka­rulya, (1968) Coruia. Evoluția numelui localității: Caruia, Cărulia, Coruia.

Soluții etimologice. Numele satului provine dintr-un antroponim Corui, varianta locală a lui Coroi, derivat din apelativul reg. coroi “pasăre răpitoare” (< magh. karoly, karvaly). În judeţul Maramureş, 66 de persoane au numele de familie Corui. Prezența sufixului –a ne permite să emitem ipoteza că la originea oiconimului a stat un microtoponim local care a inclus antroponimul Corui (de genul *Livada lui Corui sau *Poiana lui Corui), dat fiind faptul că acest sufix e dat, în general, oiconimelor care provin din microtoponime. De aceea, putem aprecia că acel Corui nu a fost întemeietorul și nici măcar un stăpân oarecare al satului.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).