LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Desești

Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Maramureş, la poa­lele Munţilor Gutâi, pe valea Marei, între satele Mara și Hărnicești, la 48 de kilometri de Baia Mare şi 23 de kilometri de Sighet; zonă de deal (alt. 440 m).

Localităţi componente ale comunei:Deseşti (re­şedinţă), Hărniceşti, Mara. Prima atestare documentară: 1360 (villa olachalis Deszehaza). Popu­la­ţie:2.341 locuitori (în comună), 882 locuitori (în satul Deseşti). Gospodării: 1.032 (în comună). Etnii: 2.275 români (în comună). Culte: 2.077 ortodocși, 121 greco-catolici, 18 penticostali, 17 martori ai lui Iehova, 8 adventiști (în comună). Dialect:subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: de­seştean, -ă, de­seşteni, -e, (dese­şean) / dese­ş­teancă, deseştence, (deseşeancă). Nume de familie frecvente în lo­calitate:Hotea, Pop, Roman, Verdeş. Personalităţi: Petre Got (n. 1937), profesor, redactor, poet. Vol. Cer înfrunzit (1969), Dimineaţa cuvântului (1980), Inima lui sep­tembrie (1996) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor. ♦ Gheorghe Pârja (n. 1950), poet, publicist. Vol. În numele tatălui (1996), Poemele Ieronimei (2003), Singurătatea sonoră (2005) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor.

Instituții: primărie, școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1953), cabinet medical, cabinet stomatologic, farmacie, cămin cultural, ghișeu poștal, biserică greco-catolică (de lemn, “Duminica Tuturor Sfinților”, 2005-2013), biserică ortodoxă (de lemn, “Cuvioasa Paraschiva”, 1770, monument istoric), biserică adventistă de ziua a șaptea. Resurse naturale: rețea hidrografică (râurile Mara și Runcu, lacul Iezerul și Tăul de sub Gutâi); pășuni și fânațe (5.000 ha), fond forestier (8.000 ha), fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană; culturi pomicole (meri, pruni); izvor de apă minerală (în centrul comunei, lângă şcoală: Izvorul din Josani). Alte resurse: microhidrocentrală (MCH Izvoare, construită în 1989, pe pârâul Mara, cu o putere instalată de 0,592 MW); conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Arie naturală protejată (de interes local): Tăurile Chendroaiei; Râul Mara, pe o lungime de 22,9 kilometri; de interes naţional: Mlaş­tina Iezerul Mare, pe platoul Munţilor Igniş, la 1.014 m altitudine; turbărie. Monument istoric: Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” (1770), patrimoniu UNESCO. Monu­ment comemorativ: Troița Eroilor căzuți în Primul Război Mondial (1937). Obiectiv turistic: biserică monument istoric, în patrimoniu UNESCO (cu hramul “Sfânta Paraschiva”) (Centru Local de Informare și Promovare Turistică).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1360) villa olachalis Deszehaza, (1364) De­ze­falwa, (1442) Dese, (1459) Desefalva, (1517) Deze, (1828) Desestj, (1851) De­zse, (1909-1919) De­săşti, Desze, (1968) Desești. Evoluția numelui localității: Satul lui Dese, Desăști, Desești.

Soluții etimologice.Potrivit ates­tărilor documentare (unde numele localității apare în variantele Deszehaza, De­sefalva, Dese, Deze etc.), la baza denumirii satului Deseşti pare a sta un an­troponim de forma Des, Dese, Desea. Canonicul A. Bunea (1912) este de părere că un oarecare “Dese a întemeiat Desești”. Istoricul Radu Popa (1977) afirmă, la rândul său, că “la un antroponimic Desze «de origine necu­nos­cută» trimite și I. Kniesza, în timp ce E. Petrovici se gândește la un cneaz Desea”, însă cu precizarea: “onomasticul Desea lip­seşte din Maramureş”. Iar Al. Filipașcu (1940) afirmă că satul are o “numire fără niciun înţeles, creat de redactorii diplomelor maramureşene, călugări ai Conventului Leles, slovaci maghiarizaţi”.

Cea mai uzitată ipo­teză de lucru pentru identificarea etimologiei antro­po­nimului care a stat la baza oiconimului Desești s-a dovedit a fi aso­cierea cu toponimul Dej (atestat 1214, în forma Dees). De aici întrebarea: să fie Des o transcriere a lui Dej? De­jeşti, satul lui Dej? N. Dră­ganu (1928) propune o altă soluţie etimologică: Deseşti – Dej, Dejeşti, Dejani etc. < Desimir. Această ipoteză e reluată într-o altă lucrare: Deseşti < sl. Desja, ipoc. lui Desimir. Însă pentru etimologia toponimului Dej, cercetările indică mai degrabă o derivare din an­troponimul Desideriu: Dej, Deju = Dejeu < magh. Dezsö “Desiderius” < lat. desiderium “dorinţă”, dar cu de­rivare numai din forma maghiară Deszö. În concluzie, Dese ar putea fi un hipocoristic stâlcit de la Desimir, Dejeu sau Desideriu. Acest personaj pare să fi jucat un rol important în istoria localităţii (probabil de stăpânitor al satului, în perioada când s-au făcut primele consemnări documentare).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).