LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Dobricul Lăpușului

Sat aparţinător de oraşul Târgu-Lăpuş, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe valea Dobricului, la 6 kilometri nord-est de Tg. Lăpuş, la est de Dumbrava și Stoiceni (capăt de drum); zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1548 (Debrek). Populaţie:405 locuitori. Dia­lect:subdialect crişean (de tranziţie). Numele co­mun al locuitorilor: dobrican, -ă, do­bricani, -e / dobricancă, dobricance. Nume de familie derivate din nu­mele localităţii: Dobrican (462 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Iuga, Leşe, Moşuţ. Per­sonalităţi: Augustin Iuga (1903-1975), dascăl, gazetar, istoric; director la gimnaziul “Petru Rareș” din Târgu-Lăpuș, viceprimar al orașului Baia Mare (1934-1936), cofondator al ziarelor Frontiera și Nord-Vest. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfânta Ana”, 1991); bisericile monument istoric („Intrarea în Biserica Maicii Domnului”, 1701 și “Sfinții Arhangheli”, 1750) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Dobric), teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monu­mente istorice: Biserica de lemn „Intrarea în Biserică” (sec. XVIII); Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (XVIII).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1548) Debrek, (1553) Debregh, (1627) Oláh-Debrik, (1679) Dobrik, (1750) Lápos-Debrek, (1829) Nagy-Debrek, (1850) Dobriku Lepusuluj, (1854) Lápos-Debrek, Do­bricu-Lăpuşului, (1909-1919) Dobric, Láposdebrek, (1968) Dobricul Lăpușului. Evoluția numelui localității: Dobric, Dobricul Românesc, Lăpuș-Dobric, Dobricul Mare, Dobricul Lăpușului. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Dobricu Lăpușului (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).

Soluții etimologice.La prima vedere, oiconimul Dobric derivă din n.fam. Dobre (< sl. Dobre), după cum a arătat şi I. Iordan (1983). Numele de familie Dobre, la fel ca şi Dobru, Dobruleţ, Dobrea, Dobra (“Buna”), Dobran, Dobrişan etc., provin din tema Dobru < sl. dobrŭ “bun”. La fel propune şi I. Pătruţ (1984): Dobric, n.p. derivat rom. cu suf. –ic, faţă de Dobru, Dobre. În plus, precizăm că, în judeţul Maramureş, sunt atestate numele de familie Dobre (61 de persoane), respectiv Dobra (360 de persoane). Pe de altă parte, istoricul Iosif Kadar (1901) susține că numele derivă de la sl. dubrec “pădure sau pădurice” sau ar putea fi vorba de tema slavă debrĭ “pădure, codru”, temă care stă şi la baza top. Debreczen (localitate în Ungaria) sau Dobriţinaş (numele vechia localităţii Dumbrava, Mara­mureş). Ipoteza, deşi nu s-a bucurat de susţinători, poate că nu ar trebui cu totul abandonată, mai ales dacă ţinem cont şi de formele cele mai frecvente în care e atestat numele localităţii: Debrek, Debregh, Oláh-Debrik, Lápos-Debrek, Nagy-Debrek.

Începând cu anul 1750, localitatea se numeşte Dobricul Lăpuşului, pentru a se delimita de satul Dobric, din jud. Bistriţa-Năsăud. În țară mai există și alte localități cu nume identic sau asemănător: Dobricel (jud. Bistriţa-Năsăud), Dobriceni (jud. Olt, Vâlcea), Dobrileşti (jud. Buzău), Dobreşti (jud. Alba, Argeş, Bihor, Dâm­boviţa, Dolj, Timiş și Vâlcea), Dobreni (jud. Ilfov, Neamţ și Teleorman).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).