LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Dragomirești

Oraş (din 2004), județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate si­tuată în sud-estul depresiunii Ma­ra­mureş, la 110 kilometri de Baia Mare, 45 de kilometri de Sighet şi 35 de kilometri de Vişeul de Sus, pe cursul superior­ al râului Iza, la poalele Munţilor Igniş, între Bogdan Vodă și Săliștea de Sus; zonă de deal (alt. 440 m).

Lo­calităţi com­po­nente ale orașului: Drago­mi­reşti (nu are localități apar­ți­nătoare). Prima atestare documentară: 1373 (Do­bozi-Faiciuc, N. Roșca); 1385 (Al. Filipașcu, C. Suciu). Populaţie:3.213 locuitori. Gospodării: 1.372. Etnii: 3.129 români, 12 romi. Culte: 2.979 ortodocși, 154 greco-catolici, 3 romano-catolici, 3 penticostali. Dialect:subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: mi­reştean, -ă, mi­reşteni, -e / mireş­teancă, mireş­tence. Nume de familie frecvente în lo­calitate:Tomşa, Dra­gomir, Rad, Ti­va­dar, Chiş-Micu, Conci, Font. Porecla locuitorilor:luna-n tău, cocoşi.

Per­sonalităţi: Ion Turcuș (1924-1981), cadru universitar, cercetător științific la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. ♦ Gheorghe Țiplea (1933-2007), poet. Vol. Vis vegetal (1968), Cântați preacuvinte (1982), Curgere în cerc (1984) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor. ♦ Elisabeta Faiciuc (n.1944), filolog. Vol. Studii de onomastică (1990), Sextil Pușcariu. Biobibliografie (1998), Dragomirești – străveche vatră maramureșeană (1998). ♦ Ion Bur­nar (1947-2010), profesor, bibliotecar, poet, publicist; redactor șef al revistei de cultură Arheus. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru vol. Memorandum liric (1982). Alte volu­me: Viaţa la ţară cu şi fără Tănase Scatiu (1982), Gâlceava sco­pului cu mijloacele (1998) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor. ♦ Ion Zubaşcu (1948-2011), poet. Vol. Gesturi şi personaje (1982), Omul de cuvânt (1991) etc. ♦ Vasile Bizău (n. 1969), episcop al Episcopiei Greco-Ca­tolice de Ma­ra­mureş (din 2011 în această funcție).

Instituții: primărie, poliție orășenească, judecătorie, școală gimnazială (“Liviu Rebreanu”), bibliotecă orășenească (din 1965; în prezent deține 7.500 de volume și periodice), oficiu poștal, birou notar public, ocol silvic, cabinet medical, farmacie, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, birou de cadastru și publicitate imobiliară, cămin cultural, muzeu (Muzeul Țărăncii Române, amenajat, în 2001, într-o casă țărănescă din sec. XVIII); baze sportive: teren de fotbal (iarbă), teren sintetic de minifotbal; biserici ortodoxe (“Adormirea Maicii Domnului”, 1905, de zid; “Sfinții Romani”, 2008-2009, de lemn, în stil maramureșean), biserică greco-catolică (de lemn, “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, 1995-2000). Așeză­mânt monahal: Mănăstirea Dragomirești, rit ortodox, construcție din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, obște de călugări (1990, reluând activitatea duhovni­cească din 1959). Instituție religioasă: sediul Proto­po­piatului Greco-Catolic Iza-Vișeu.

Resurse naturale: cursuri de apă (râul Iza și pârâul Baicu), teren arabil (800 ha), pășuni și fânațe (2.000 ha), fond forestier (7.000 ha), fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, izvoare de apă minerală (Izvoarele de la Băile de Păcură). Alte resurse: microhidrocentrale (MHC Baicu 1, MHC Baicu 2, construite în 2013, pe râul Baicu, cu o putere instalată de 0,74 / 1,9 MW); conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Arie naturală protejată (de interes local): Mlaştina Dum­bra­va; de in­teres naţional: Rezervaţia Arcer-Ţibleş-Bran. Monu­ment istoric: Fosta Prefectură, azi Spitalul Vişeu (sec. XX). Monument comemo­rativ: Monumentul Martirilor și Luptătorilor Anticomuniști și al Eroilor din cele două războaie mondiale (2017), cruce brâncovenească amplasată în parcul din fața Școli Gimnaziale “Liviu Rebreanu”. Microstaţiune balneară sezonieră, de interes local: Băile de la Dragomireşti (Băile de păcură). Manifestări tra­diţionale lo­cale:Festivalul primăverii Câte flori pe Iza-n sus (luna aprilie). Târg de mărfuri: în ultimele două zile de luni din lună.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1385) Danfalva, (1405) Draga­merfalwa, (1435) Drago­merfalva, (1463) Dragomyrfalwa, (1475) Dragomerfalwa, (1486) Dra­go­myr, (1828) D-ragumirfalva, Dragumi­rest, (1851) Dragomirfalva, (1909-1919) Dragomireşti, Dra­gomérfalva, (1968) Dragomirești. Evoluția numelui localității: Satul lui Dan, Satul lui Dragomir, Dragomirești.

Soluții etimologice.Referitor la atestarea din anul 1385, Danfalva (=Satul lui Dan, Dăneşti), Ștefan Vișovan (2005) este de părere că ar putea fi “o eroare a lui Suciu, de altfel singura sursă care o consemnează”. Deși, teoretic, e posibil ca, la sfârşitul secolului al XIV-lea, să fi existat un proprietar vremelnic cu numele Dan. Istoricul Radu Popa (1970) susține că “vechiul nume al comunei a fost Mesteacăn (sec. XIV)”; la fel și Dobozi-Faiciuc (1998): în anul 1373 satul se numea Mes­tecăniş (Nyres, în magh.).

Prima atestare cu numele Dragamerfalwa (=Satul lui Dra­gomir, Dragomirești) apare abia la începutul secolului al XV-lea. Referitor la etimologia numelui actual, părerile sunt una­nime: “Dragomir a înființat satul Dragomirești”, susține A. Bunea (1912). Ipoteza a fost întărită de N. Drăganu (1933) și de Dobozi-Faiciuc (1998): “Dragomireşti este un toponim derivat de la antroponimul românesc Dragomir + suf. rom. de origine tracă -eşti (sg. -escu), care indică apar­tenenţa. (…) Prin urmare, numele localităţii e format dintr-un antro­ponim la plural, deci un nume de obşte, având sensul unei stăpâniri, al unei conduceri de către un Dragomir”.

Doar N. Roşca (2004) e de părere că localitatea îşi trage numele de la antroponimul Drago­mirescu: “Toponimul Dragomirești provine de la antroponimul Dragomirescu, iar aceste este format din prenumele Dragomir, căruia i s-a adăugat sufixul autohton –escu”.

Cât despre numele de familie Dragomir, acestaderivă din sl. Dragomir (< tema slavă drag-, care a dat numeroase cuvinte în română: drăgălaş, drăguţ, dră­găstos, dragoste, a drăgosti etc.). Dra­gomir este un nume primit direct de la slavi, fiind atestat în judeţul Ma­ramureş (605 persoane cu acest nume de familie).

Aşa cum s-a demonstrat deja, numele aşezării “nu vine de la un descălecător sau înte­meietor, ci acesta i-a fost dat după numele unui conducător al localităţii, care a apărut la un moment dat în istoria satului”, fiind numit “după un fiu al vo­ie­vodului Balc, Dragomir”.

De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic sau asemănător, având, probabil, aceiași etimologie: Dragomireşti (jud. Dâm­­­boviţa, Bacău, Neamţ și Vaslui), Dragomireşti-Deal şi Dragomireşti-Vale (jud. Ilfov).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).