LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Durușa
Sat aparţinător de comuna Valea Chioarului, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la 4 kilometri sud-vest de Valea Chioarului (capăt de drum); zonă de deal.
Prima atestare documentară:1733 (Durussa). Populaţie:67 locuitori. Gospodării: 61 case (numai 32 locuite, în 2001). Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: duruşean, -ă, duruşeni, -e / duruşeancă, duruşence. Porecla locuitorilor: huhurezi. Nume de familie frecvente în localitate:Duruş. Instituții: cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1850). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe.
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1733) Durussa, (1750) Durusa, (1760) Durusa seu Duruse, (cca. 1800) Duruşa, (1850) Darutze, (1854) Durusza, Duruţa, (1909-1919) Duruşa, Durusa, (1968) Durușa.
Soluții etimologice.Localitatea a fost înfiinţată de un oarecare Duruş, iar neamul lui este, la începutul secolului al XXI-lea, cel mai numeros în sat (154 de persoane cu numele Duruş şi 70 de persoane cu numele Durus, în judeţul Maramureş). După I. Iordan (1963), numele provine din tema dur- (a face dur, a da de-a dura; a durăi, a durui), la fel ca şi top. Durăitoarea (Fălticeni), La Durăitori (Vatra Dornei), Duruitoarea (Bacău), Durăul (Piatra Neamţ), Muncelul Durei (Roman); și, adăugăm noi, Dealul Dura, top. în jud. Maramureş, între Baia Mare și Tăuții Măgherăuș. După V. Frăţilă (2016), numele derivă din Dur (hipocorastic de la Todur [=Tudor], cf. n.p. srb. Dura, Duro) + suf. –uş. Forma finală s-a obţinut prin adăugarea sufixului toponimic –a. Prezența acestui sufix ne permite să emitem ipoteza că la originea oiconimului a stat un microtoponim local care a inclus antroponimul Duruș (de genul *Livada lui Duruș sau *Dealul lui Duruș), dat fiind faptul că acest sufix e dat, în general, oiconimelor care provin din microtoponime. Localnicii au încercat și alte ipoteze, care însă au generat etimologii populare: “Col. Hossu Vasile, fiu al satului Durușa, explică denumirea localității ca variantă derivată de la duruiuș. Adică, la începutul formării satului, cei veniți din Mesteacăn, Răstoci și alte sate din jur, au ajuns în vatra actuală a satului duruindu-se din vârful dealurilor în jos, și de aici derivă numele satului de Durușa”.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”, RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).
