
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Glod
Sat aparţinător de comuna Strâmtura, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Maramureşului, pe valea Slătioara (afluent al Izei), la poalele masivului Sermeteş, la 11 kilometri sud-vest de centrul comunei, între Slătioara și Poienile Izei; zonă de munte. ♦ În sec. al XIV-lea, localitatea a intrat în componența Cnezatului de vale al Bogdăneștilor. Comună iobăgească, proprietatea nobililor din Șieu. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut parte din comitatul maghiar Maramureș, iar după Unirea din 1918, în perioada interbelică, localitatea a aparținut de plasa Iza. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.
Prima atestare documentară: (1680) Glod. Populaţie:632 locuitori. Dialect:subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: glodean, -ă, glodeni, -e, (glodan) / glodeancă, glodence. glodeni. Porecla locuitorilor: afumaţi. Nume de familie derivate din numele localităţii: Glodan, Glodean, Glodeanu (549 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Crăciun, Petreuş, Tămaş. Personalităţi: Mihai Pop (1907- 2000), folclorist, etnolog, redactor șef al Revistei de Folclor, doctor docent în ştiinţe filologice, director al Institutului de Etnografie şi Folclor; membru al Academiei Române. Vol. Îndreptar pentru culegerea folclorului (1967), Obiceiuri tradiționale românești (1976), Folclor românesc (1998). Instituții: școală gimnazială, biserică ortodoxă (de lemn, “Sfântul Ierarh Nicolae”, 1700), biserică adventistă de ziua a șaptea, biserică penticostală. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Slătioara), livezi, fânațe, fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, izvor de apă minerală (pe versantul stâng al Izvorului Cald: La Borcut); izvor de apă sărată (pe versantul stâng al Văii Slătioara). Descoperire arheologică: depozit de bronzuri (în punctul Ponoare), descoperit în primăvara anului 1958, cu ocazia unor lucrări agricole. Monumente istorice: Biserica de lemn „Sf. Nicolae” (1700), Cimitirul evreiesc (sec. XVIII).
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1680) Glod, (1715) Glocz, (1828 1851) Gloód, Glood, (1909-1919) Glod, Glód, (1968) Glod. Soluții etimologice.Despre Glod, “comună iobăgească, proprietatea nobililor din Şieu”, se admite că provine dintr-un microtoponim local preexistent de forma *Glod sau direct din apelativul glod, cu sensul de “noroi, mâl” (< cf. magh. galád “murdar”), dovadă fiind numeroasele toponime de genul: Glodul, Glodinoasa, Glodișorul, Glodișoarele, Glodosul, Gloduțul, toate derivate din apelativul glod “noroi, tină” sau oiconimele Glod (în jud. Alba, Dâmboviţa, Prahova și Sălaj), Glodeni (jud. Dâmboviţa, Gorj, Mureş și Vaslui), Glodenii Gândului (jud. Iaşi), Glodu (jud. Bacău, Algeş, Suceava și Vâlcea), Glodurile (jud. Buzău). N. Roșca (2004) afirmă că “acest nume s-a dat satului după natura locului; aici sunt multe izvoare şi numeroase locuri mocirloase, cu glod”.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”, RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).