LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Glod

Sat aparţinător de comuna Strâmtura, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în de­pre­siunea Maramureşului, pe valea Slătioara (afluent al Izei), la poalele masivului Sermeteş, la 11 kilometri sud-vest de centrul comunei, între Slătioara și Poienile Izei; zonă de munte. ♦ În sec. al XIV-lea, localitatea a intrat în componența Cnezatului de vale al Bogdăneștilor. Comună iobăgească, proprietatea nobililor din Șieu. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut parte din comitatul maghiar Maramureș, iar după Unirea din 1918, în perioada interbelică, localitatea a aparținut de plasa Iza. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

Prima atestare documentară: (1680) Glod. Populaţie:632 locuitori. Dialect:subdialect maramu­reşean. Numele comun al locu­i­torilor: glodean, -ă, glodeni, -e, (glo­dan) / glodeancă, glo­dence. glodeni. Porecla locuitorilor: afumaţi. Nume de familie derivate din nu­mele localităţii: Glo­dan, Glodean, Glodeanu (549 de per­soane). Nume de familie frecvente în localitate: Cră­ciun, Petreuş, Tă­maş. Per­sonalităţi:  Mihai Pop (1907- 2000), folclorist, etnolog, redactor șef al Revistei de Folclor, doctor docent în ştiinţe filo­logice, director al Institutului de Etnografie şi Folclor; mem­bru al Academiei Ro­mâne. Vol. Îndreptar pentru culegerea folclorului (1967), Obiceiuri tradiționale românești (1976), Folclor românesc (1998). Instituții: școală gimnazială, biserică ortodoxă (de lemn, “Sfântul Ierarh Nicolae”, 1700), biserică adventistă de ziua a șaptea, biserică penticostală. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Slătioara), livezi, fânațe, fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, izvor de apă mi­nerală (pe versantul stâng al Izvorului Cald: La Borcut); izvor de apă sărată (pe versantul stâng al Văii Slătioara). Descoperire arheologică: depozit de bronzuri (în punctul Ponoare), descoperit în primăvara anului 1958, cu ocazia unor lucrări agricole. Monumente istorice: Biserica de lemn „Sf. Nicolae” (1700), Cimitirul evreiesc (sec. XVIII).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1680) Glod, (1715) Glocz, (1828 1851) Gloód, Glood, (1909-1919) Glod, Glód, (1968) Glod. Soluții etimologice.Despre Glod, “comună iobăgească, pro­prie­tatea nobililor din Şieu”, se admite că pro­vine dintr-un micro­toponim local preexistent de forma *Glod sau direct din ape­lativul glod, cu sensul de “noroi, mâl” (< cf. magh. galád “mur­dar”), dovadă fiind numeroasele toponime de genul: Glodul, Glodinoasa, Glodișorul, Glodișoarele, Glodosul, Gloduțul, toate derivate din apelativul glod “noroi, tină” sau oiconimele Glod (în jud. Alba, Dâm­­bo­viţa, Prahova și Sălaj), Glodeni (jud. Dâm­boviţa, Gorj, Mureş și Vaslui), Glodenii Gândului (jud. Iaşi), Glodu (jud. Ba­cău, Algeş, Suceava și Vâl­cea), Glo­durile (jud. Buzău). N. Roșca (2004) afirmă că “acest nume s-a dat satului după natura locului; aici sunt multe izvoare şi numeroase locuri mo­cir­loase, cu glod”.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).

GlasulMM
GlasulMM