
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Groșii Țibleșului
Comună, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest; până în 2003, când a devenit comună, a fost sat aparţinător de com. Suciul de Sus. Localitate situată la poalele Munţilor Ţibleş, pe valea Suciu, între Suciul de Sus și Botiza, la 80 de kilometri de Baia Mare şi 22 de kilometri de Tg. Lăpuş; zonă de munte.

Localităţi componente ale comunei:Groşii Ţibleşului (nu are localități aparținătoare). Prima atestare documentară:1594 (Teokeös). Cătun: Groşi Greblea, cătun contopit cu loc. Groşii Ţibleşului (atestat documentar în 1954). Populaţie: 2.095 locuitori. Gospodării: 800. Etnii: 1.921 români, 101 maghiari, 34 romi. Culte: 1.875 ortodocși, 135 romano-catolici, 10 penticostali, 7 greco-catolici, 5 reformați, 3 martori ai lui Iehova. Dialect:subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: groşean, -ă, groşeni, -e, (groşan) / groşeancă, groşence. Porecla locuitorilor: cocostârci. Nume de familie derivate din numele localităţii: Grosan, Groşan, Groşanu (353 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Bechiş, Bozga, Bud, Miholca, Pop. Personalităţi: Liviu Bechiș (n. 1957), prefect al județului Maramureș (ian. 2001-aug. 2003).
Instituții: primărie, școală gimnazială (“Ben Corlaciu”), cabinet medical, farmacie, cămin cultural, ghișeu poștal, ocol silvic; baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică ortodoxă (de zid, “Sfântul Ierarh Nicolae”, 1898). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Suciu), fond forestier, fond de vânătoare (Țibleș – 11.000 ha); fânațe, fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană. Alte resurse: microhidrocentrală (MCH Suciu-Minghet, construită în 2013, pe râul Suciu). Arie naturală protejată (de interes local):Peştera Ponorul Jitelor; (de interes național): Revervaţia Arcer-Ţibleş-Bran; Păduri seculare și virgine de fag, patrimoniu UNESCO. Monumente de arheologie: așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus și grupul Lăpuș (punct Ograde); așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus și grupul Lăpuș (punct Tăușor), sit arheologic; așezare, perioada de tranziție la epoca bronzului, Cultura Coțofeni (punct Tăușor). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (1975).
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1594) Teokeös, (1662) Tokés, (1733) Gross, (1750) Grosch, (1760) Tökés, (1850) Gross, (1854) Tökés, Gros, (1909-1919) Groşi, Tökes, (1968), Groșii Țibleșului. Evoluția numelui localității: Groși, Groșii Țibleșului. Numele vechi utilizat de localnici: Groși.
Soluții etimologice.Referitor la întemeierea localității,“potrivit tradiţiei, cel dintâi care s-a stabilit aici ar fi venit trecând munţii din Maramureş. Îl chema Bud Ioan, zis Cioranul şi se cunoaşte cu precizie că şi-a durat casă pe actuala grădină a cetăţeanului poreclit Cioropic. Dorind să-şi construiască casă pe acest teren, el a fost împiedicat în intenţia sa de un ulm (după alţii, un stejar) cu o grosime neobişnuită, care crescuse aici. Soluţia rezolvării acestei probleme neprevăzute a constat în tăierea ulmului, însă nu chiar de la pământ, ci cu aproximativ un metru mai sus. Din ulm şi-a făcut casă cioplită din secure şi a fost aşezată chiar pe trunchiul rămas, care i-o servit drept masă. Se pare că tot Bud Ioan Cioranul ar fi dat, fiind uimit de grosimea neobişnuită a ulmului, numele de Groşi aşezării omeneşti ce începea să prindă viaţă”. Până în secolul al XX-lea, localitatea s-a numit Groşi. Determinantul Ţibleşului i s-a adăugat pentru a se diferenţia de com. Groşi, din apropiere de Baia Mare. Într-o lucrare monografică dedicate localității (2009), se afirmă că “denumirea localităţii, Groşi (în magh. Tökes «gros»), provine cu siguranţă de la acele păduri de stejar sau ulm, ori chiar fag ce înconjurau aşezarea şi în care se găseau, după tăiere, cioate foarte groase”. Autorii studiului mai precizează: “Tökes reprezintă corespondentul său în limba maghiară. Populaţia românească a folosit, bineînţeles, denumirea românească, cea maghiară nereuşind să se impună”.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”, RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).