LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Ieud

Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Maramureşului, la poalele Munţilor Ţibleş, pe valea Izei, la sud-vest de Bogdan Vodă, la 44 de kilometri de Sighet şi 25 de ki­lometri de Vişeul de Sus; zonă de deal (alt. 435 m).

Localităţi componente ale comunei: Ieud (nu are localități aparținătoare). Prima atestare documentară:1365 (Jood). Po­pulaţie: 4.318 locuitori. Gospodării: 1.389. Etnii: 4.116 români. Culte: 3.038 ortodocși, 1.063 greco-catolici, 6 romano-catolici, 3 penticostali, 3 baptiști. Dialect:subdialect maramu­reşean. Nu­mele comun al locui­to­rilor: ieudean, -ă, ieudeni, -e / ieu­deancă, ieudence. Porecla locuitorilor: buhaiu-n turnul bi­sericii. Nume de familie derivate din numele locali­tăţii: Ieu­dean, Ieudian (132 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate:Chin­driş, Dăncuş, Dun­ca, Hotica, Hruşcă, Ilea, Iusco, Mariş, Pleş.

Perso­na­li­tăţi: Gavrilă Mihalyi (? -1875), prim-pretor al orașului Sighet (1836-1842), vicecomite (1845), deputat (1847), comite suprem al Maramureșului (1848-1849). ♦ Petru Mihalyi (1838-1914), deputat, președinte al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș (1876-1914). ♦ Victor Mihalyi (1841-1918), mi­tro­polit greco-catolic al Ardealului. ♦ Ioan Mihalyi de Apşa (1844-1914), fondator al Asociaţiei pentru Cultura Poporului Român din Maramureş. Vol. Diplome mara­mu­reşene din se­colul XIV şi XV (1900); membru corespondent al Academiei Române. ♦ Petre Bilţiu-Dăncuş (1863-1907), în­văţător, culegător de folclor. ♦ Florentin Mihalyi (1867-1953), avocat, decan al Baroului din Sighet, prefect al județului Maramureș în perioada interbelică. ♦ Gavrilă Hotico Herenta (1870-1953), meșter popular. ♦ Va­sile Meşter (1875-1965), notar public, jurnalist, senator, prefect de Turda, redactor la ziarul Tribuna, prefect al jud. Maramureş (aprilie 1920-mai 1921). ♦ Vasile Chindriș (1881-1947), avocat, președin­tele filialei ASTRA din Sighet, președinte al Sfatului Național Român Comitatens Maramureș (1918), participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (1 decem­brie 1918). ♦ Ion Bilţiu-Dăncuş (1892-1952), activist unionist, pro­fe­sor, jur­nalist, autor al monografiei Un sat maramureşean, Ieudul. ♦ Traian Bil­ţiu-Dăncuş (1899-1975), artist plastic; autor al lucrărilor Am fo şi-oi si, Pe­reche maramureşeană, Mulsul mă­surii la Săpânţa, Biserica din Şes-Ieud, Pastorală maramureşeană, Le­genda Cingălăului etc. ♦ Gheorghe Dăncuş (1906-1967), folclorist, jurnalist, editor, iniţiator şi conducător de instituţii literare; di­rector al Muzeul Etnografic al Tran­silvaniei din Cluj. ♦ Ma­rian Ilea (n. 1959), prozator, dra­maturg. Vol. Desiştea (1990); Ariel (1997; premiul Uniunii Scriito­rilor); Vacek (2000); Casa din Piaţa Gorki (2002); Medio Monte (2005; premiul “Liviu Rebreanu” al Academiei Române). Membru al Uniunii Scriitorilor. ♦ Ştefan Doru Dăncuş (n. 1968), poet, editor; di­rectorul Grupului Media Sin­gur. Vol. Dormi în pace, Doamne. An­ti­diavolul (1996), Poveşti pentru Gabriella (20­09), Bărbatul la 40 de ani (2010) etc.

Instituții: primărie, grădiniță (Plopșor), școală primară (Tuidic), școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1952), ghișeu poștal, farmacie, cămin cultural, muzeu (Colecția etnografică a familiei Pleș din Ieud; este amenajată într-o gospodărie țărănească, la nr. 909, și cuprinde obiecte etnografice specifice zonei), biserică nouă greco-catolică (de zid, “Adormirea Maicii Domnului”, după 1990); biserici ortodoxe (de zid, “Bunavestire”, 1976; de lemn, “Sf Dimitrie”, 2002), biserică penticostală (filială a biserici din Glod). Așezământ monahal: Schitul Ieud, rit ortodox, hramul “Sfinții Trei Ierarhi”, obște de maici (după 1990). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Ieudișor), teren arabil (1.500 ha), pășuni și fânațe (2.700 ha), fond forestier (3.000 ha, pe versantul nordic al Țibleșului); livezi (90 ha); fond de vânătoare (Baicu Ieud – 18.000 ha); culturi pomicole: meri, pruni. Izvoare de apă minerală (Izvorul din Grădina Păcurii  / Izvorul lui Viliuţ şi Izvorul lui Pojor); izvor de apă sărată (pe versantul stâng al Văii Slatinei, la 1,5 km amonte de confluența cu Iza); zăcăminte de petrol. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică).

Monumente istorice: Biserică de lemn, sec. XVIII (punct La Mănăstire); Cimitir evreiesc (sec. XVIII); Ansamblul bisericii „Naşterea Maicii Domnului” (1717); Biserică de lemn („Din vale”) (1717); Clopotniţă de lemn („Din vale”) (sec. XIX); Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului” („Din deal”) (sec. XVII), patrimoniu UNESCO; Troiţă (1935). Monumente comemorative: Monumentul Eroilor căzuți în Primul și al Doilea Război Mondial (1937 / 2007), realizat de meșterul Gavrilă Hotico Herenta, din beton placat cu calcar, amplasat în fața bisericii ortodoxe “Buna Vestire”; Troița Martirilor și Eroilor Neamului Românesc (1993). Microstaţiune balneară sezonieră, de interes local: Băile de la Ieud. Obiectiv turistic: biserică monument istoric, în patrimoniu UNESCO (cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1365) Jood, (1385) Jod, (1419) Kenesiatus vola­horum nos­trorum regalium in po­sse­ssione Iood, (1427) poss. Yod, (1469) Joodh, Jwdh, (1828) Joód, Jend [=Jeud], (1851) Jóod, (1909-1919) Ieud, Jód, (1968) Ieud. Evoluția numelui localității: Iood, Ieud.

Soluții etimologice.În legătură cu originea numelui, legenda propune o etimologie populară: “Pentru Ieud circulă următoarea tradiţie: strămoşii umblau, pentru aşezarea satului, după un loc cu apă; unul dintre ei, rătăcind în păduri, a strigat: aici ie ud!; sau audz apă curgătoare?, la care unul ar fi răspuns: ieu aud!”.

În ceea ce îi privește pe cercetători, strădaniile s-au centrat pe originea antroponimică a numelui localității, în condițiile în care n.pers. Ieud sau Ieudi (în maghiară Iodi, Iody, Ioody) apare atestat în documentele medievale din Maramureș: un Ieudi Lazăr (“Lazarus Iodi”)  este menționat într-o diplomă din 14 octombrie 1488; apoi Ieudi Toma (“Tomas Iody”, 1490), res­pectiv IeudiMihai (“Iodi Mihai”, 1593). Iar Al. Filipaşcu, în Istoria Maramureşului (1940) vorbeşte despre un oarecare Petru Joódy, fisc comitatens, care adresează o scrisoare, la 7 sep­tembrie 1796, unui agent din Viena.

Istoricul I. Mihalyi de Apşa (1900) a propus, ca eti­mologie pentru top. Ieud, soluția: “Jood = Ieud, din numele personal Eudochiu”. A. Bunea (1912) e de aceiași părere: “Joud a întemeiat satul Iod (Ieud)”. Un secol mai târziu, prof. N. Roşca (2004) găseşte per­tinentă ipoteza lui Mihalyi: “Numele comunei vine de la numele de sfânt, Eudochiu, pe care Biserica îl sărbătorește pe 31 iulie”. Pentru derivarea din Eudochiu, N. Roşca (2004) pro­pune următoarea evoluție: “Prin dif­tongarea lui e, din Eudochiu, a apărut Ieudochiu, accentul s-a deplasat de pe partea finală a numelui pe partea iniţială a lui, iar prin apocapă (fe­nomen fonetic frecvent în graiul ma­ramureşean) a devenit Ieud”. Referitor la această ipoteză, Ștefan Vişovan (2005) e de părere că hipocoristicele sunt întâlnite ex­trem de rar în calitate de nume de localităţi: “Obţinerea lui Ieud din Eu­dochiu prin apocapă este im­pro­babilă. Chiar dacă acest fenomen fonetic este specific graiului mara­mureşean, el se semnalează în cazul numelor de persoană la vocativ”. În concluzie, “nu­mele localităţii Ieud continuă mai degrabă un apelativ al cărui sens s-a pierdut şi care trebuie să aibă o vechime foarte mare în limbă, înca­drându-se în categoria elementelor lexicale de substrat”. Pe când N. Dră­ganu (1933) crede că Ieud provine din n.pers. Iov + suf. top. magh. –d.

Despre o origine toponimică vorbește I. Kniesza (1943), care derivă toponimul Ieud “din magh. jó + suf. –d = râu”; ipoteză preluată și de I. Iordan (1963). A. Rezeanu (2013) comentează această ultimă soluție: “Explicația etimologică dată de acad. Iorgu Iordan (1963): Ieud ← magh. Jod ← jó «apă» + suf. top. –d, o putem pune, la nivel logic, în legătură cu hidronimul Ieud, care a fost, probabil, prima marcare denominativă locală. Ulterior, a avut loc un transfer de nume către satul de pe malul râului. Subliniem că satul Ieud (…) are în componența câmpului semantic un singur sem cu valoare referențială «sat situat în proximitatea imediată a râului Ieud». În acest fel, etimologia maghiară propusă pentru Ieud, parțial valabilă la nivelul hidronimului, nu are nicio relevanță pentru numele satului”.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).