LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Izvoarele

Sat aparţinător de comuna Cerneşti, zona Chioar, Zona Me­tro­politană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată pe valea Bloajei, sub Şatra Pintii, la sud-est de Cavnic, la nord-est de Ciocotiș, la 14 kilometri de centrul comunei; zonă de deal. ♦ În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut parte din comitatul maghiar Sătmar, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Satu Mare. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

Prima atestare documentară:1770 (predium Blosa). Populaţie:48 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: izvorean, -ă, izvo­reni, -e / izvoreancă, -e. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Bloaja), teren arabil, amenajare piscicolă (Bloaja). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monumente istorice: Biserica de lemn „Sf. Ioan Evanghelistul” (1803); Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” (1928).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1770) predium Blosa, (1831) Blozsa, (1850) Blosa, (1854) Blossa, Valea Blosii, (1909-1919) Bloaja, Balázsszeg, (1968) Izvoarele. Evoluția nu­melui localității: Bloaja, Valea Blojii, Izvoarele. Numele vechi utilizat de localnici: Bloaja.

Soluții etimologice.Legenda spune că “aşezarea a fost fondată de Andrei şi Luka Kozmucza (=Cosmuţa) care, dobândind locul printr-o donaţie, s-au stabilit aici ve­nind de la Cerneşti în anul 1770”. Deşi nu există dovezi în acest sens, povestea pare credibilă. Satul nou înfiinţat şi-a luat numele după pârâul Bloaja, nume românesc, pe care autorităţile îl no­tează Blosa, Blozsa, Blossa. După V. Frăţilă (2016), numele Bloaja trebuie văzut în relaţie cu apelativul bloj, cu var. bleoj, regionalism bănățean cu sensul de “murdar” (cf. top. Bleoju, pâ­râu, Blojoanea, pădure, Bloju, mun­te, păşune şi pădure; toate în judeţul Caraş Severin), neatestat în prezent, în nordul Transilvaniei. Iar P. Bilțiu (2013) propune o derivare directă “din slavonescu blojŭ = noroi”. Abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în timpul regimului comunist, denumirea oficială se schimbă din Bloaja în Izvoarele (< s. izvor “fântână”, din sl. izvorŭ), în condiţiile în care în alte 16 judeţe din ţară există oiconime cu acest nume. Însă nici în prezent localnicii din satul maramureșean nu înţeleg care a fost raţiunea acestei schimbări, motiv pentru care, în vor­birea curentă, folosesc în conti­nuare vechea denumire de Bloaja.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).