LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Mesteacăn
Sat aparţinător de comuna Valea Chioarului, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Valea Chioarului, Perii Vadului (jud. Sălaj) și Boiul Mare, la graniţa cu judeţul Sălaj; zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1424 (Nyires). Populaţie: 349 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: mestecănean, -ă, mestecăneni, -e, (mestecărean) / mestecăneancă, mestecănence, (mestecăreancă). Porecla locuitorilor: toşmăji. Nume de familie frecvente în localitate: Gheţie, Hossu. Personalităţi: Gheorghe Zah (n.1934), militar, colonel în rezervă; autor al unor lucrări monografice: Cartea satului Mesteacăn (1994), Monografia satului Valea Chioarului (2001), Monografia satului Prislop (2004) etc. Instituții: agenție poștală, biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”).
Resurse naturale: fond forestier, teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Peșteri: (între localităţile Mesteacăn şi Perii Vadului) Peştera din Ciungi sau Peştera din Valea Caselor; Peştera din Unghiuri (Peştera de la Fântâna Tomii) (96 m lungime), Peştera din Pancu (30,5 m lungime), Peştera din Dealul Marginea (454 m lungime), Peştera Picăturilor (74 m lungime), Peştera pe poiană (35 m lungime), Peştera cu apă (13,5 m lungime), Peştera cu muşchi (6 m lungime), Peştera cu argilă etc. Monumente de arheologie: așezare, sec. VII-IX (punct La Parhon, Valea Caselor); așezare, sec. III-IV (punct La Parhon, Valea Caselor); așezare, sec. III-IV (punct La Parhon, Valea Caselor); așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct La Parhon, Valea Caselor). Monumente comemorative: Crucea Monument al Eroilor (2019); Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (1996).
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1424) Nyires, (1470) Nyrfalwa, (1543) Kys Nyires, (1733) Mesteyaka, (1750) Mesztekan, (1760-62) Meztyeken, (1800) Kis Nyires, Mestăcînu, (1850) Mesztakenu, (1854) Kis Nyires, Mesteacăn, (1909-1919) Mesteacăn, Kisnyires, (1968) Mesteacăn. Evoluția numelui localității: Mesteacănul Mic, Mesteacăn.
Soluții etimologice. Prima atestare documentară (din secolul al XV-lea) consemnează denumirea de Nyres (< magh. nyir “mesteacăn”), despre care presupunem că a tradus un nume românesc Mesteacăn sau Mestecăniş: “Mesteacănul e Nyiresfalva, pentru că [la] mestecăniș se zice nyires”, nota N. Iorga în anul 1906. Apoi, începând cu anul 1543, în acte apare sporadic denumirea de Kys Nyires (=Mesteacănul Mic), spre a se diferenţia de o altă localitate cu nume asemănător, situată nu departe, pe malul Someşului, tot în ţinutul Chioarului – Mireşul Mare (Nagy Nyires, adică Mesteacănul Mare). Din anul 1733, numele satului apare frecvent în limba romană, cu grafie maghiară: Mesteyaka, Mesztekan, Meztyeken, Mesztakenu etc. Denumirea actuală derivă din apelativul mesteacăn “arbore cu scoarţa albă” (Betula verrucosa). Oiconim frecvent în toate regiunile ţării: Mesteacăn (în jud. Botoşani, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Hunedoara, Neamţ și Satu Mare), Mesteacănu (jud. Sălaj, Vrancea), Mestecăniş (jud. Suceava).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023 – premiată la Cărțile Anului, ediția 2023, secțiunea Carte de știință. Lucrarea poate fi procurată din Librăria Cărturești – Complex Vivo Baia Mare).
