LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Mocira

Sat aparţinător de comuna Recea, zona Chioar, Zona Metro­po­litană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe malul Lăpuşului, între Recea și Satul Nou de Jos, la sud-vest de Baia Mare; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară: 1411(Hidegkuth). Sigiliul localității: (sec. al XVIII-lea) Inscripția frontală: HIDEGKUT. În câmpul sigiliului, pe o parcelă de arat se află un plug de lemn, un brădar și un fier de plug. Dialect: subdialect crişean. Numele co­mun al locui­to­rilor: mociran, -ă, mocireni, -e / mo­cirancă, mocirence. Porecla locuitorilor: porodicari. Nume de familie derivate din nu­mele lo­ca­lităţii: Mociran, Mocirean (409 per­soane). Nume de familie frecvente în localitate: Băban, Brehaiţa, Brânzei, Filip, Ghe­rasim, Her­man, Pavel, Potcoavă.

Per­so­na­lităţi: Gheorghe Brânzei (n. 1951), primar al orașului Baia Mare (1992), deputat în Parlamentul României (1992-1996), director BNR Ma­ramureş. Instituții: grădiniță (înv. preșcolar), agenție poștală; baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică greco-catolică (de zid, “Sfânta Inimă a lui Isus”, 1999-2010), biserică ortodoxă (de zid, “Adormirea Maicii Domnului”, 1948), biserică penticostală (filială a Bisericii “Muntele Sionului” din Baia Mare). Resurse naturale: curs de apă (râul Lăpuș), teren arabil, fânațe. Alte resurse: conexiune inter­net, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monument istoric: Şcoala generală (1930). Monumente comemorative: Cruce comemorativă a Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (1992); Monumentul Eroilor din cele două războaie mondiale (2011).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1411) Hidegkuth, (1828) Hidegkut, Mocira, (1851) Hideg­kút, (1913) Láposhidegkút, (1909-1919) Mocira, Láposhidegkút, (1968) Mocira. Soluții etimologice. În docu­mentele din secolul al XV-lea, denumirea satului Mocira (Hideg­kuth) este iden­tică cu cea a localităţii Hideaga (Hi­degkuth). Dariu Pop (1938) remarcă faptul că numele satului “s-a scris Hy­degkwt, ceea ce înseamnă: Fântâna (izvorul) Rece”. E de presupus că denumirea ve­che, ro­mânească, a localității a fost Mocira. Numele maghiar (Hi­degkuth) nu a reuşit să se impună, dispărând definitiv după plecarea administrației maghiare (1918). Numele actual al satului e derivat dintr-un microtoponim local preexistent *La Mociră / *În Mociră şi provine din apelativul mociră “loc apătos, mlăş­tinos, noroios; mocirlă”.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023 – premiată la Cărțile Anului, ediția 2023, secțiunea Carte de știință. Lucrarea poate fi procurată la telefon 0770288308).