LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Peteritea

Sat aparţinător de comuna Vima Mică, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în sudul judeţului, pe valea Lăpuşului, la 3 kilometri nord-est de Vima Mică, la 71 de ki­lometri de Baia Mare; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1467 (Pa­prathmezeu). Populaţie: 249 lo­cu­i­tori. Dialect: subdialect crişean (de tran­ziţie). Numele comun al locuitorilor: peteri­tean, -ă, peteriteni, -e / pete­riteancă, peteritence. Porecla locuitorilor: sco­cari. Nume de familie frecvente în localitate: Nechita, Rus, Tuns. Instituții: cămin cultural, biserică ortodoxă (de lemn, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, monument istoric; filie a parohiei Vălenii Lăpușului), biserică penticostală (2011). Resurse naturale: teren ara­bil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Descoperire arheologică: depozite de bronzuri (în punctul Sub Deal, înainte de 1900). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (sec. XVIII). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (1925).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1467) Pa­prathmezeu, (1579) Podradosmező, Peterite, (1586) Peterthely, (1615) Pe­terit, (1646) Peterffalua, (1624) Petterie, (1630) Peterite, (1733) Petyerika, (1750) Peterita, (1760) Peteritye, (1850) Pe­tritye, Petritya, (1854) Péteritye, Pete­rice, (1909-1919) Pete­ritea, Petörét, (1968) Peteritea. Evoluția numelui localității: Câmpul Popii, Petrești, Peteritea. Numele vechi utilizat de localnici: Petreşti.

Soluții etimologice. În două documente medievale (din 1467 şi 1579), numele româ­nesc al aşezării pare a fi Râtul Popii sau Câmpul Popii, probabil cu sensul de Cleja Popii, adică proprietatea bisericii (oficial: Paprathmezeu, unde pap = preot, rath < magh. rét “fânaţe, livadă”, iar mezeu < magh. mező “câmp”; res­pectiv Podradosmező, unde Po­dra­dos este totuna cu patros “părinte”). Fie acesta este numele vechi a localităţii, ceea ce înseamnă că la bază se află un microtoponim local preexistent, fie este o aluzie la numele întemeietorului: Petru. Cert este că, după anul 1579, în acte apare, invariabil, numele Peterite, iar populaţia locală folosește denumirea de Petreşti. După toate probabilităţile, întemeietorul a fost român şi avea numele de Petru (< lat. Petrus, nume creat pentru a traduce pe ebr. kepha “stâncă, pia­tră”) sau Petre (formă de vocativ a lui Petru), iar autorităţile maghiare l-au tradus prin Peter (< germ.-magh. Peter). Un argument în acest sens găsim la N. M. Tomi (2005), preluând o informație din Istoria Maramureșului (1940) a lui Alexandru Filipașcu: “Înainte cu mult de 1586, Petru Man din Şieu întemeiase, în Ţara Lăpuşului, satul Peteritea, unde, la acel an, mai trăiau şi deţineau averi şi alţi maramureşeni: Tecla Man din Şieu şi Hapsia Balea din Ieud”. Despre un voievod local cu numele Petru vorbeşte şi C. Mirescu (2006): “În cazul cneazului Petru din Petreşti se poate face o apropiere între numele cneazului şi numele păstrat al satului – Petreşti (Peteritea)”. Toate aceste an­tro­ponime sunt atestate în județul Mara­mureş: Petre (73 de persoane cu acest nume de familie), Pătru (7 persoane), Petrus (113), Pe­truş (374), Peter (958), Peteri (10).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).